Intram în bucătăria comună seara, când oboseala îmi muşca timpanele ca un zgârci pocnind ritmic în ureche. Gândacii roşii mişunau printre cleiuri vechi, flăcările fâsâiau spasmodic. Mirosul de arsură şi gaz mă pătrundea până la os. Începusem să fumez ţigări Assos sau Chesterfield, la modă pe vremea aceea. O colegă de cămin de la altă facultate se sprijinea cu coatele de masa murdară şi îmi zâmbea povestindu-mi viaţa ei. Avea dinţii deja înnegriţi.
nu voi desprinde lotușii. nici nu mai aștern cercuri. las așa apele îndumnezeite, până la marginea trăibilului. nu dau luptătorului decât ce este al luptătorului, înțeleptului ce e al înțeleptului. când ținem la viață, deșirăm deșertăciunile. deși...
desiș de neputință. nu întâmplător scris repetitiv. rareori fac alegerile la întâmplare. neîntâmplate încă ne sunt.
azi am ales adevărul cel din jurul frunții. mâine îl voi înălța ușor spre creștet. voi lăsa pe un munte al gândului întunericul tău. să rămână fără tine, tu să treci mai departe, fără sentimentul grandios al idolatrilor. fără expansiunea inutilă.
nu simți uneori o liniște față de simetrie? ca și cum ceva-ul acesta din mâinile tale se prelungește nedefinit prin toate spațiile asimetrice? cine vede, atinge.
pumnii mici o dureau ca o funie legata de pat atunci cand nu ai voie sa te mai ridici niciodata sufletul i se inchegase asa au zis doctorii sangera din toate orificiile valuri peste cearsafurile ei galbene
era ultima zi din anotimp scrasnetele dintre ferestre se indoiau catre timpan stranse cu elastic sa nu scape vreodata. nu ii mai stia nimeni glasul. il uitase si ea odata cu liniile imperfecte de pe tavan.
intr-un timp invatase sa se teama de ele stia ca trebuie sa le taiem ca pe oameni. cu grija pana cand ruperea lor de pe piele sa nu fie o simpla descuamare.
era fotografiata zambind. era atat de frumoasa. chiar asa cu fruntea despartita de ape si de marmura.
Inocenţia are computer. Lucrează în domeniu. Vorba vine. De fapt, nu are ce face şi dezgroapă istorii. Cu mausul. Optic. Şi berc. Click. Click. Copy. Mai întâi, din viaţa vecinilor, pe urmă din cea a prietenilor, nu poate să-şi ignore colegii. Şi nu se va opri aici. Va continua cu oraşul, suburbiile, metropolele, va trece graniţele, una câte una, mările, pe urmă va da într-o parte şi în cealaltă meridianele şi se va strecura dincolo de marginea pământului, până va ajunge în eter. Va pluti o vreme într-un univers. Apoi, dintr-un univers în altul. Va ieşi dintr-o fereastră. Click. Exit.
Miluță regheton
de ielev miluță aka cosmote minune aka kent 8
Evribadi in da hause? Mînile în aer se dedică următoarea pesa la toți fanii și fanele mele(în special lu fănică, șoferu de la partid, îți crăp capu bă boule că m-ai tras în pept cu banii de la lipit afișe în campania eclectorală, îți mut direcția cînd te prind, mîncațaș cauciucurile).
n.i.m.(nota ilevului miluță)
Pen că io sînt bomba nucleară și distrug tot ce mănconjoară m-am întors să le arăt gealaților că io îs tata banilor recomandatelor și primu în top.
Pen că tăți ie poeți le las aceste nemuritoare viersuri compuse de un om de om, adevărăciune de băiet: am cea mai mare valoare cine mă supără moare.
Comentarii aleatorii