el.
cu ochii încolăciți pe o altă poveste fără liniște.
"inteligența ta mă excită"
sorb din priviri refrenul ăsta milităresc.
cu un zâmbet închis într-un medalion.
răsfoindu-mi coapsele. filă cu filă.
până la ultimul țipăt al sângelui.
pe întuneric anii aleargă.
spre cel mai frumos secol al venelor noastre transpirate.
lipicios.
de azi mă las de fumat invariabil printre lacrimi.
hai, doar nu o fi chiar atât de veche realitatea asta.
uneori sunt chiar urâcioasă.
cu gleznele înțepenite parcă în moarte.
și totuși. nu mai plânge.
am simțit amândoi amprenta
- jumătate din mine. restul din tine.
și în comparație cu momentele de atunci.
azi suntem goi precum toate cuvintele noastre rotunde și bine hrănite.
mă lovesc de invariabilul noi.
dar mă prefer ca ultima ta creație pe balustrada albastră.
și te scurg.
ca pe un poem cu picioare geloase.
Comentarii
Doru Lubov -
"ochii încolăciți" sună destul de ciudat, chiar dacă o luăm metaforic sunt sigur că ai vrut să spui "privirile încolăcite" "răsfoindu-mi coapsele. filă cu filă" metafora asta a mai fost folosită, ar trebui evitată... "la ultimul țipăt al sângelui" prea banal, ar merita reformulat "venelor noastre transpirate.lipicios" cam mult spus... și vene transpirate, și lipicios... mi se pare o metaforă forțată "gleznele înțepenite parcă în moarte" asta mi-a plăcut mult, dar acel "parcă" mi se pare în plus, diluează din impact "mă lovesc de invariabilul noi" ai folosit "invariabil" și mai sus, la expresia "invariabil printre lacrimi", e bine să eviți repetarea de cuvinte într-un poem la recitire le observi, le schimbi cu termeni mai bogați d.p.d.v. semantic Restul e ok, nu mai citez, nu are rost. Îmi place cum îți construiești poemele, fragmentările bine potrivite, dozarea tropilor, multiplicarea pistelor de lectură, alternanța de stări contradictorii, pendularea între senzații. Te citesc cu plăcere.