dimineața îmi place să beau cafeaua foarte fierbinte și dulce. să-mi ard limba. asta ca să-mi aduc aminte de tine. ori ca să nu mai simt alte arome. ori cum spunea ioana să mă doară pentru că atunci când ne doare spunem cuvinte frumoase. memorabile chiar.
nu prea știu ce s-a întîmplat în anotimpul acesta de ce moartea își trimite mai des iepurii prin lucernă. or fi de vină oamenii sau cumplita secetă.
moartea își trimite puii prin case. ei intră prin toate cotloanele ca șoarecii albi ca praful ca farurile unei mașini. oamenii se închină se bucură. morții stau drept bîrna de mort e un căprior bun pentru casă.
somnul vine ca întunericul.
somnul vine ca williams cuceritorul cu o săgeată în piept.
somnul vine ca dropia ca lupul de stepă ca ursul brun. nu-ți lasă nimic nici măcar coastele nici măcar zgîrciurile îți suge inima pînă ce inima pocnește ca o păstaie.
*
băloasă și tandră trece noaptea. ca un utilaj ce nivelează asfaltul ca un liliac verde ca ca o spaimă putredă trece noaptea peste mine lasă în urmă
coji de semințe
Tabloul cu şatra încă mai atârnă în casa noastră. Când a murit, unchiul meu a lăsat moştenire tabloul celălalt, cel cu ţiganca cu sânii dezgoliţi, unei rude prin alianţă. În copilărie mi-era frică să mă uit la el. Femeia aceea tânără avea o privire sălbatică, care aluneca parcă peste pielea ei cafenie şi ieşea afară din ramă, ţintind vizitatorii. Cred că de acolo mi se trag pudibonderiile, de pildă faptul că mă feream să privesc femeile dezbrăcate pe plajă (nu cele de la nudişti, ci femeile care consideră că nu este defel ruşinos să îţi etalezi sânii goi la bronzat, pe plaja tuturor).
Anul acesta, Ela a împodobit ecologic un brad din curte (adică singurul), maiestuos, cu scara, și-a cântat colinde cu mama între timp. Bineînțeles că nu găsise decât o parte din globuri și în timp ce lălăia cu sufletul transpus „Deschide ușa creștine” se tot gândea unde naiba a pus instalațiile. A împodobit bradul.
Ne invităm mereu. De fiecare dată când ne întâlnim, unul dintre noi lipseşte. Acum, în sfârşit, suntem faţă în faţă. Două feţe ale aceleiaşi monede. Identice. Dar diferite. Între noi – Ianus. Şopteşte ceva. Parcă … Nu contează.
Variantă.
Ne invităm mereu. De fiecare dată când ne întâlnim, unul dintre noi lipseşte. Acum, în sfârşit, suntem faţă în faţă. Două feţe ale aceleiaşi monede. Identice. Dar diferite. Între noi – Ianus. Şopteşte ceva. Parcă despre moarte şi viaţă…
Comentarii aleatorii