pesemne că nu m-am făcut bine înțeles
și de aceea cuvintele
mi-au rămas abstracte
la fel cum în fiecare noapte
mă pândește zgomotul infam
al așteptării
când tronul domniei vârstei mele
mi se topește încet în auz
și apoi liniște

ți-am povestit deseori despre el
din păcate de când cu ploile astea
s-a dovedit a fi doar
un fake itinerant
luat de ape
lovind casă după casă

acolo
cineva fixează ora
apoi grăbește pasul
iar eu nu îl mai recunosc