era pe vremea când gâzele își uscau opincuțele printre flori,
dând binețe peștilor
lacul își purta nuferii ca o trenă cu fluturi
lujerul lor , de sabie, veghind somnul celor din țara Li
vântul mângâia piciorușele frunzelor
gâdilându-le ulcelele a vis
liliacul lua lecții de flaut într-o căsuță de turtă-dulce
se făcea că stăteam în tranșee
luptam luptam luptam pînă cînd s-a blocat arma apoi luptam cu mîinile goale
venea peste mine lumea ca un tăvălug n-o dovedeam pămîntul începea să mă strîngă apoi
am primit un pat de pușcă în gură m-a bușit sîngele și
m-am trezit speriat cu buzele crăpate
m-am liniștit era luni încă o zi lîngă tine
știu că dependențele n-aduc nimic bun dar nu mă interesează
Comentarii aleatorii