însetat, caută în izvorul nopții paharul dorit
dând la o parte copacul de ceață al tăcerii, țâșnește în fața lui
unduind muzica unui sentiment necuprins
simte furtuna
o alege
sărutul lins al tălpii, topit în voal de fum
pe perna de nisip ei pleacă într-un dans nesfârșit,
hypnotic o străpunge cu pumnalul
izvorând venin și miere
lângă ei, o cămilă oarbă pipăie întunericul

E.Manatu:
Mă doare în cur. Adio