Intr-o clipă de doliu
cînd toți și mai ales în negru
pătrunși de momentul solemn
depuneau flori fetide pe un soclu reavăn
cînd anumiți vulturi roteau cerul într-o schemă
explicită de vol simbolist
te văzui lăcrimînd în spatele unui stramoș
ce nu-ți dădea libertate genetică
cum stăteai cu tălpile răsturnate spre cer
cui să scriu o scrisoare?
măcar un mesaj truncar binat
cui să bat capul între toamnă și gomora?
și de ce neapărat sa-mi răspundă cineva?
egoizmus !
mi se zice ca toți au rotile cu scaune comode
ca stați în fața unor ecrane mai plate
în timp ce eu, fugărit de eunuci coalescenți
îmi caut portezanul
pipa rece de bronz
telefonul amantezelor
3
Comentarii aleatorii