în vremuri de război
întregul pare ireal
lutul defidă spațiul ciuruit de flăcari
cauți grădina Zen în care să mă poți ascunde
în contemplare
Ai plămadit un trup de femeie
un chip de pus la vedere
îmi mângăie ochiul
vestigiu dăruit timpului
viermii au săpat un tunel de lumină
prin orașul acesta
ca niște mineri pricepuți ori ca niște mașini ucigașe
golind pămîntul de țesuturi
șerpuim prin tunelul acesta prin aerul care electrizează plămînii
mă gîndesc la o fermă uitată din belfast
te gîndești la vremea din londra și ce frumos ar putea fi
Comentarii aleatorii