vom fi fericiti până la adâncile bătrâneți ale altora
bărbatul meu s-a întors acasă
din munții gonflabili ai singurătății
când mă dureau gutuile din geamuri
știam că mai întârzii la o răscruce caldă
am vrut să ard pe ascuns săgețile înfipte în trupuri
ca niște mostre de sânge
găsite în tolba ta (un laborator de feminitate)
dar ce rost au aripile bolnave când iubirea e un zbor
de la piele spre câmpiile albastre?
în vremuri de război
întregul pare ireal
lutul defidă spațiul ciuruit de flăcari
cauți grădina Zen în care să mă poți ascunde
în contemplare
Ai plămadit un trup de femeie
un chip de pus la vedere
îmi mângăie ochiul
vestigiu dăruit timpului
uneori mă privesc în oglindă
văd doar o cioară care stă să ațipească
surâsul monalisei, molipsitor de tristă
pictorul fumând distrat o gitană
nimeni nu poate trece nepăsător
perfecta armonie mă face sa ramân captiv
în rama zilelor mele nepictată..
Comentarii aleatorii