se făcea că stăteam în tranșee
luptam luptam luptam pînă cînd s-a blocat arma apoi luptam cu mîinile goale
venea peste mine lumea ca un tăvălug n-o dovedeam pămîntul începea să mă strîngă apoi
am primit un pat de pușcă în gură m-a bușit sîngele și
m-am trezit speriat cu buzele crăpate
m-am liniștit era luni încă o zi lîngă tine
știu că dependențele n-aduc nimic bun dar nu mă interesează
sunt fericită copilul meu, nu plânge
sunt fericită, copile…
mamă, e lacrima Domnului, e lacrima somnului
viața e ca o chemare.
iubirea e ca o moarte
să nu iubești. numai Dumnezeu iubește
bunica îți va spune cum într-o zi vor învia Sfinții
Comentarii aleatorii