era pe vremea când gâzele își uscau opincuțele printre flori,
dând binețe peștilor
lacul își purta nuferii ca o trenă cu fluturi
lujerul lor , de sabie, veghind somnul celor din țara Li
vântul mângâia piciorușele frunzelor
gâdilându-le ulcelele a vis
liliacul lua lecții de flaut într-o căsuță de turtă-dulce
Intr-o clipă de doliu
cînd toți și mai ales în negru
pătrunși de momentul solemn
depuneau flori fetide pe un soclu reavăn
cînd anumiți vulturi roteau cerul într-o schemă
explicită de vol simbolist
te văzui lăcrimînd în spatele unui stramoș
ce nu-ți dădea libertate genetică
cum stăteai cu tălpile răsturnate spre cer
Punekla likidia cardiacă
carosabil semn giratoriu
în orașul acela descompus, deținut de molii
fecunde fabrici de sticlă, carosabilă mov
timpul, o valoare nulă
strigătul, o pedanterie calorică iarna
stau în pod si urlu urlete rotative
mă caută decrepirea, iconostabil marțipanul
le dau cu tifla-n praz
sunt intangibil ca un iceberg iarna
în plopi vampirii cântă ca nebunii
Comentarii aleatorii