Vara ma bântuie gustul lemnului..
sorbite picături din crăpăturile casei
în care se ascunde de soare, răcoarea
mareția măslinului îmi spui, vine de la amfora cu ulei
nu de la istorie, nu de la ramura legată de glezne de femei
Mă las demontat ca un robot tri dimensional
nu de mult am fost un metal stupid
acum am inteligență și o portiță cu 5 axe prin care poți pătrunde în mine
ești deja înăuntru ca Aliza, între rotițele dințate din nori
ticăind veselă, ba chiar jucând șotron pe terenul meu de gunoaie interne
Comentarii aleatorii