Intr-o clipă de doliu
cînd toți și mai ales în negru
pătrunși de momentul solemn
depuneau flori fetide pe un soclu reavăn
cînd anumiți vulturi roteau cerul într-o schemă
explicită de vol simbolist
te văzui lăcrimînd în spatele unui stramoș
ce nu-ți dădea libertate genetică
cum stăteai cu tălpile răsturnate spre cer
uneori mă privesc în oglindă
văd doar o cioară care stă să ațipească
surâsul monalisei, molipsitor de tristă
pictorul fumând distrat o gitană
nimeni nu poate trece nepăsător
perfecta armonie mă face sa ramân captiv
în rama zilelor mele nepictată..
Comentarii aleatorii