daca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!

Trebuie sa apara in text explicit "Dumnezeu" sau poate sa fie referitor la religie ? In fine, cum tot vei lipsi, o sa las unul, o sa fie fun... Te gandesti tu daca e valid sau nu. Ieri mâinile… Ieri mâinile tușeau zâmbete-deget Și lumea rătăcea pe chipul-palmă Ca un ciclon cu o privire calmă Cuprins de furie în trupu-i veget. În dezbinarea palmelor o clipă Supune rătăciți într-o catismă Zăpezile din pumni ce-apun în schismă S-ar aduna în noi făcând risipă… Un anotimp supus dogmatic… pică Tradiția nu îi măsoară pașii, Iar câteodată au onoare lașii Trăind la unison aceeași frică. Ialin

Grafica de Florin Pucă Nota: Daca cumva dă Aghiuță să fiu alesul, cedez premiul în favoarea urmatorului

Grafica de Florin Pucă

"Mult mai înalt" se numeste si a aparut pe Hermeneia in septembrie, dar am inteles ca acesta nu este un impediment. să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi să ne ascundem spunea Danu poate-l vedem trebuie să fie înalt mai înalt decât tata vântul îmi croșeta dantele din păpădii pe rochia scurtă eram desculță aveam genunchii umezi ca mușuroaiele de furnici părul mi-l împletise bunica murmurând același cântec niciodată până la capăt, cât semeni cu maică-ta, zicea, ai ochii ei, eu mă uitam pe furiș la femeia aceea frumoasă din poza alb-negru dacă ești cuminte mergem duminică la bâlci spunea bunicul sunt scrâncioburi și vată de zahăr pe băț tremuram în iarba înaltă ai mei începuseră să mă strige Adina Adina, ecoul se strecura foșnitor printre crengi printre cruci îi răspundea inima locului izbindu-se de colțul seninului dacă nu or să tacă, or să-l sperie pe Dumnezeu, îmi spuneam, Danu îmi arăta un graur își lustruia penele sus pe clopotnița dăramată vezi a venit ți-am spus eu că-i mai înalt decât tata.

Iată poemul pentru concurs Creatorul ...și creatorul a strigat din toți rărunchii șuvoaielor de stele cutremurînd oceanul împietrit în orbitoarea-i armonie... ...și veșnicia plină de păcate erupt-a-n ropote de clipe ce-oglindesc în adîncimea lor făr' de hotar greșeala lui...

Andu, emulația concursului tău a rodit încă un poem : Dumnezeu-inorogul nu știam că pereții pot deveni uneori oglinzi în care ni se reflectă cornul de inorog dacă ne apropiem le putem străpunge meningele lăsând să se întrevadă lacul subteran pescarii vor răsuci undițele în aerul tumefiat de bătăile inimilor noastre și vor smulge gurii floarea de ac abia deschisă vor împodobi traheea albastră a femeilor așteptându-i în poartă cu șorțurile lor roșii ce noaptea stau așternute pe lăzile de zestre tandre ele își vor împleti părul într-un năvod prin care vor scurge zeama oaselor rămase de la cina cea de taină

Joc+++ Dumnezeu stă în sfera mea - Îl învârt printre degete Mama e plecată la târg să vândă mileuri în formă de inimă Îmi iau 2 somnifere - porția de inexistență pentru o zi ... Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare Lumea moare în reprize de 8 ore Moartea moare și ea... În visele mele inimile se croșetează singure , Târgurile n-au fost inventate, Mama, tata formează un ghem... Eu sunt doar un fir de ață - smuls, din jocul îngerilor Dumnezeu se joacă mâța ascunsa - pitulându-se în urechea unui ac sau în aerul ce-l trag în piept....

Imperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu

perpetuum mobile (vizuală)