Vara ma bântuie gustul lemnului..
sorbite picături din crăpăturile casei
în care se ascunde de soare, răcoarea
mareția măslinului îmi spui, vine de la amfora cu ulei
nu de la istorie, nu de la ramura legată de glezne de femei
Intr-o clipă de doliu
cînd toți și mai ales în negru
pătrunși de momentul solemn
depuneau flori fetide pe un soclu reavăn
cînd anumiți vulturi roteau cerul într-o schemă
explicită de vol simbolist
te văzui lăcrimînd în spatele unui stramoș
ce nu-ți dădea libertate genetică
cum stăteai cu tălpile răsturnate spre cer
vă rog să postați la comentarii textele pe care le scrieți sub inspirația imaginii de mai sus și pe parcurs le voi introduce în corpul textului.
bobadil
femeia părea mai puțin atentă chiar decât mine
la viața orașului, la o bătaie în vechiul gong
sluga ei venea necontenit
cu două pahare
pline cu absint
faptele despre care îți vorbesc
sunt mai puțin noi sau stranii decât crezi,
au fost războaie pe care nu le-am purtat
iar eu nu-ți voi da acum amănunte sau lămuriri,
dar dacă poți, tu pleacă repede
înainte de venirea furtunilor echinoxului
ai mai putea găsi pe cineva să te ducă
departe de aici
Comentarii aleatorii