uneori mă privesc în oglindă
văd doar o cioară care stă să ațipească
surâsul monalisei, molipsitor de tristă
pictorul fumând distrat o gitană
nimeni nu poate trece nepăsător
perfecta armonie mă face sa ramân captiv
în rama zilelor mele nepictată..
e drept am umblat și eu pe coclauri dar lipsa ta mă scoate din minți. iar vorbitul la telefon nu ține. de la firmă am doar 100 de minute în alte rețele care-mi intră pe 26 așa că la începutul lunii următoare o voce suavă mă anunță că mi-am depășit numărul de minute alocate.
s-au întîmplat multe în absența ta. atît de multe că nu știu cu ce să încep ca să nu mă pierd.
Va trebui oare să oprim jocul ăsta
legănat din fălci
precum corăbiile
însămanțate în mediterane dulci?
Ar fi singura scăpare
de o moarte cruntă
prin izbăvire de cuvinte lugubru caligrafiate-n clorofilă
sau
ar fi,
dimpotrivă,
coroana ce-o dau pruncii în zâmbet.
Comentarii aleatorii