însetat, caută în izvorul nopții paharul dorit
dând la o parte copacul de ceață al tăcerii, țâșnește în fața lui
unduind muzica unui sentiment necuprins
simte furtuna
o alege
sărutul lins al tălpii, topit în voal de fum
pe perna de nisip ei pleacă într-un dans nesfârșit,
hypnotic o străpunge cu pumnalul
izvorând venin și miere
lângă ei, o cămilă oarbă pipăie întunericul
viermii au săpat un tunel de lumină
prin orașul acesta
ca niște mineri pricepuți ori ca niște mașini ucigașe
golind pămîntul de țesuturi
șerpuim prin tunelul acesta prin aerul care electrizează plămînii
mă gîndesc la o fermă uitată din belfast
te gîndești la vremea din londra și ce frumos ar putea fi
Comentarii aleatorii