foto: Gabriela Lupu*
mă trezesc dimineața cu soarele pe saltea
îmi lipesc fața boțită de umerii lui fața nerasă transformată într-un ogor cu trifoi
(zîmbesc îmi frec mîinile de bucurie iubito pe fața mea vei găsi azi doar trifoi norocos)
cui să scriu o scrisoare?
măcar un mesaj truncar binat
cui să bat capul între toamnă și gomora?
și de ce neapărat sa-mi răspundă cineva?
egoizmus !
mi se zice ca toți au rotile cu scaune comode
ca stați în fața unor ecrane mai plate
în timp ce eu, fugărit de eunuci coalescenți
îmi caut portezanul
pipa rece de bronz
telefonul amantezelor
3
când l-am întâlnit, pășea pe covoare de sticlă
reconstituia trupul iubirii din fum
în prag ori în spatele mesei așteptând
aproape ritualic lăsa țigara să ardă până la capăt
rug păgân
firul ei de ață înălțându-se a om
își cuprindea cu palmele fruntea a migrenă
a singurătate acceptată
matură
fără împotriviri
lua pământul în palme cântărindu-l ca pe un bulgăre de aur
Comentarii aleatorii