pe drumul pavat
spre consistoriul clipelor pierdute
am întîlnit doi vechi slujbași
amzis
adjudecat

amzis e ora unu
nimic neobișnuit nu s`a întîmplat
întreaga zi am scormonit prin magazinele de suveniruri
printre gablonzuri și tingiruri am obosit
adjudecat

când l-am întâlnit, pășea pe covoare de sticlă
reconstituia trupul iubirii din fum
în prag ori în spatele mesei așteptând
aproape ritualic lăsa țigara să ardă până la capăt
rug păgân
firul ei de ață înălțându-se a om

își cuprindea cu palmele fruntea a migrenă
a singurătate acceptată
matură
fără împotriviri

lua pământul în palme cântărindu-l ca pe un bulgăre de aur