Ca un animal fractal
Tocmai ai studiat starea mea de înmulțire
un gest de nimic, un fel de clipire

Si stai dupa perdeaua de mucava
rostogolind onomatopee
bizare
neîndrăznind ochiul sa-l îndrepți
spre partea mea cea mai obtuză
unde sinus e un domeniu în sine
unde fragii au gustul toamnei pârguite

"mai gândește-te și la următorul aspect:
dacă, iarăși, acel om, coborând,
s-ar așeza în același scaun de unde a plecat,
oare nu ar avea ochii plini de întunecime,
sosind deodată dinspre lumea însorită?"
Platon, Republica