Intr-o clipă de doliu
cînd toți și mai ales în negru
pătrunși de momentul solemn
depuneau flori fetide pe un soclu reavăn
cînd anumiți vulturi roteau cerul într-o schemă
explicită de vol simbolist
te văzui lăcrimînd în spatele unui stramoș
ce nu-ți dădea libertate genetică
cum stăteai cu tălpile răsturnate spre cer
viermii au săpat un tunel de lumină
prin orașul acesta
ca niște mineri pricepuți ori ca niște mașini ucigașe
golind pămîntul de țesuturi
șerpuim prin tunelul acesta prin aerul care electrizează plămînii
mă gîndesc la o fermă uitată din belfast
te gîndești la vremea din londra și ce frumos ar putea fi
Comentarii aleatorii