în vremuri de război
întregul pare ireal
lutul defidă spațiul ciuruit de flăcari
cauți grădina Zen în care să mă poți ascunde
în contemplare

Ai plămadit un trup de femeie
un chip de pus la vedere
îmi mângăie ochiul
vestigiu dăruit timpului

artistul mort e de două ori mai valoros,
când picta în atelier
era, în schimb, un mare pericol
cuțitul care l-a dezosat de viață ți s-a înfipt în creier
moartea e telefonul umbrei lui, în criză de fise:
mă recunoști? cea mai fidelă amantă a unui bărbat

femeia are în umbra ei o posibilă rivală
așa că
v-o prezint pe Joline