foto: Gabriela Lupu*
mă trezesc dimineața cu soarele pe saltea
îmi lipesc fața boțită de umerii lui fața nerasă transformată într-un ogor cu trifoi
(zîmbesc îmi frec mîinile de bucurie iubito pe fața mea vei găsi azi doar trifoi norocos)
Vara ma bântuie gustul lemnului..
sorbite picături din crăpăturile casei
în care se ascunde de soare, răcoarea
mareția măslinului îmi spui, vine de la amfora cu ulei
nu de la istorie, nu de la ramura legată de glezne de femei
vom fi fericiti până la adâncile bătrâneți ale altora
bărbatul meu s-a întors acasă
din munții gonflabili ai singurătății
când mă dureau gutuile din geamuri
știam că mai întârzii la o răscruce caldă
am vrut să ard pe ascuns săgețile înfipte în trupuri
ca niște mostre de sânge
găsite în tolba ta (un laborator de feminitate)
dar ce rost au aripile bolnave când iubirea e un zbor
de la piele spre câmpiile albastre?
Comentarii aleatorii