“When Pearls of Nature were sown, it was with a full hand that they were cast on this soil: I wonder why the sun wants to set,/ when this much beauty it has nowhere met." (George Gordon Byron)

Foto: Naan Lea

Au ars pe coastă noaptea-ntreagă pinii
din carnea pîrjolită ca dintr-un măr prea copt
mușcară flăcări vii
și morile de vânt împrăștiară fumul pe ape
prin cetate

pe ulicele-nguste miros de ierburi arse
parfumuri de santal
un voal e fumu-acesta fantomei dulci himere
fantoma ideal Cervantes își urmează
iubirea niciodată

Foto: Naan Lea

cum se frământă marea
oglindă de opal
deșertăciunii noastre

am rătăcit pînă în zori gustul amar
al prea dulcelui dulce
pe țărmul acestui golf părăsit
de unde pirații tocmai plecară
cleștarul apei înfrunt
pînă tîrziu când nimic nu mai doare
pînă nu mai rămân decât stânca
zbârlitele gînduri
aricii de mare

Foto: Naan Lea

astfel aflai puterea de-a merge mai departe
a câta oară oare din nou către cetate
întortocheate trepte spre montagnerusse-ul vieții
cu teama de-a nu pierde
ce altceva
doar viața
această duminică a sufletului meu
culori alambicate repaos și răcoare
biserica creștină avea lăcatul pus
doar muezinul plînse tânguitor și jalnic
venirea altei zile
și cea care-a apus

încetul cu încetul va crește bălăria
nu se va ști ce-a fost
o lespede ca alta trădare și minciună
ucidere de frate de mamă și de prunc
un voal e fumu-acesta
fantomei dulci himere
fantoma ideal Cervantes își urmează
iubirea niciodat`