IX. sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori sunt da sufletul meu respiră și bate din palme mâinile mele au înflorit în miezul înalt mă învârt ca un fierbinte ca o perlă neagră sub limba ta mă întind în trupul tău și mișc țărâna
Va trebui oare să oprim jocul ăsta
legănat din fălci
precum corăbiile
însămanțate în mediterane dulci?
Ar fi singura scăpare
de o moarte cruntă
prin izbăvire de cuvinte lugubru caligrafiate-n clorofilă
sau
ar fi,
dimpotrivă,
coroana ce-o dau pruncii în zâmbet.
cui să scriu o scrisoare?
măcar un mesaj truncar binat
cui să bat capul între toamnă și gomora?
și de ce neapărat sa-mi răspundă cineva?
egoizmus !
mi se zice ca toți au rotile cu scaune comode
ca stați în fața unor ecrane mai plate
în timp ce eu, fugărit de eunuci coalescenți
îmi caut portezanul
pipa rece de bronz
telefonul amantezelor
3
Comentarii aleatorii