când l-am întâlnit, pășea pe covoare de sticlă
reconstituia trupul iubirii din fum
în prag ori în spatele mesei așteptând
aproape ritualic lăsa țigara să ardă până la capăt
rug păgân
firul ei de ață înălțându-se a om
își cuprindea cu palmele fruntea a migrenă
a singurătate acceptată
matură
fără împotriviri
lua pământul în palme cântărindu-l ca pe un bulgăre de aur
artistul mort e de două ori mai valoros,
când picta în atelier
era, în schimb, un mare pericol
cuțitul care l-a dezosat de viață ți s-a înfipt în creier
moartea e telefonul umbrei lui, în criză de fise:
mă recunoști? cea mai fidelă amantă a unui bărbat
femeia are în umbra ei o posibilă rivală
așa că
v-o prezint pe Joline
era pe vremea când gâzele își uscau opincuțele printre flori,
dând binețe peștilor
lacul își purta nuferii ca o trenă cu fluturi
lujerul lor , de sabie, veghind somnul celor din țara Li
vântul mângâia piciorușele frunzelor
gâdilându-le ulcelele a vis
liliacul lua lecții de flaut într-o căsuță de turtă-dulce
foto: Gabriela Lupu*
mă trezesc dimineața cu soarele pe saltea
îmi lipesc fața boțită de umerii lui fața nerasă transformată într-un ogor cu trifoi
(zîmbesc îmi frec mîinile de bucurie iubito pe fața mea vei găsi azi doar trifoi norocos)
“When Pearls of Nature were sown, it was with a full hand that they were cast on this soil: I wonder why the sun wants to set,/ when this much beauty it has nowhere met." (George Gordon Byron)
Foto: Naan Lea
Au ars pe coastă noaptea-ntreagă pinii
din carnea pîrjolită ca dintr-un măr prea copt
Comentarii aleatorii