de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el
și să devenim împreună o cameră
apoi să mă întorc egal cu mine însumi
și să îmi las mâinile să curgă
e ca atunci când respiri pentru prima dată într-un oraș străin
ai să te faci mare copilul meu ai să ajungi preot sau om important acuma trebuie să mănânci și să dormi nu-l mai aștepta pe tăticu o să vină el într-o seară tu ai grijă doar să te faci mare mă duc să dau mâncare la păsări stai cuminte isus nu vrea copii obraznici
Va trebui oare să oprim jocul ăsta
legănat din fălci
precum corăbiile
însămanțate în mediterane dulci?
Ar fi singura scăpare
de o moarte cruntă
prin izbăvire de cuvinte lugubru caligrafiate-n clorofilă
sau
ar fi,
dimpotrivă,
coroana ce-o dau pruncii în zâmbet.
Comentarii aleatorii