viermii au săpat un tunel de lumină
prin orașul acesta
ca niște mineri pricepuți ori ca niște mașini ucigașe
golind pămîntul de țesuturi
șerpuim prin tunelul acesta prin aerul care electrizează plămînii
mă gîndesc la o fermă uitată din belfast
te gîndești la vremea din londra și ce frumos ar putea fi
uneori mă privesc în oglindă
văd doar o cioară care stă să ațipească
surâsul monalisei, molipsitor de tristă
pictorul fumând distrat o gitană
nimeni nu poate trece nepăsător
perfecta armonie mă face sa ramân captiv
în rama zilelor mele nepictată..
Mă las demontat ca un robot tri dimensional
nu de mult am fost un metal stupid
acum am inteligență și o portiță cu 5 axe prin care poți pătrunde în mine
ești deja înăuntru ca Aliza, între rotițele dințate din nori
ticăind veselă, ba chiar jucând șotron pe terenul meu de gunoaie interne
Comentarii aleatorii