în vremuri de război
întregul pare ireal
lutul defidă spațiul ciuruit de flăcari
cauți grădina Zen în care să mă poți ascunde
în contemplare
Ai plămadit un trup de femeie
un chip de pus la vedere
îmi mângăie ochiul
vestigiu dăruit timpului
Ca un animal fractal
Tocmai ai studiat starea mea de înmulțire
un gest de nimic, un fel de clipire
Si stai dupa perdeaua de mucava
rostogolind onomatopee
bizare
neîndrăznind ochiul sa-l îndrepți
spre partea mea cea mai obtuză
unde sinus e un domeniu în sine
unde fragii au gustul toamnei pârguite
Comentarii aleatorii