IX. sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori sunt da sufletul meu respiră și bate din palme mâinile mele au înflorit în miezul înalt mă învârt ca un fierbinte ca o perlă neagră sub limba ta mă întind în trupul tău și mișc țărâna
vom fi fericiti până la adâncile bătrâneți ale altora
bărbatul meu s-a întors acasă
din munții gonflabili ai singurătății
când mă dureau gutuile din geamuri
știam că mai întârzii la o răscruce caldă
am vrut să ard pe ascuns săgețile înfipte în trupuri
ca niște mostre de sânge
găsite în tolba ta (un laborator de feminitate)
dar ce rost au aripile bolnave când iubirea e un zbor
de la piele spre câmpiile albastre?
Comentarii aleatorii