S-a înnorat deodată și vântul bate din nord. De obicei de acolo vine ploaia. Țânțarii își fac de cap și e cam cald pentru un sfârșit de aprilie. Fata sta în mijlocul grădinii și privește peste gard, la bunici. Au înflorit cireșii. O ia agale către dig prin pământul cenușiu. Peisajul e rupt din loc în loc de buruieni. Anul trecut mai era iarbă, dar au adus pământ să umple curtea și au acoperit-o. Cu pomii nu înțelege ce-au avut. Privește în jur, un gard alb ușor putrezit, o casa-bijuterie-nouă și un pârâu înșelător cu dig înșelător. Nici un pom, nici copac, doar câte un arbust supraviețuitor și buruieni. Strânge în palme flori de cireș, verifică încă o dată locurile alese, tace și își mușcă buza de jos.
AMALTHEIA (intrând cu o tavă pe care se afla o sticlă şi trei pahare):
Vai fetelo-o-or…
PARASCHIVA:
Aşa soro, hai să bem şi să ne veselim că viaţa e…
(Câtre Aglaé.)
Ia spune tu soro, pe franţuza ta…
AGLAÉ:
Cést la vie!
PARASCHIVA:
Apoi soro, ţie numai la vie îţi stă gândul… Zi-o pe aia cum e viaţa…
AGLAÉ:
Toujours parsive…
PARASCHIVA:
Aşa da soro! Viaţa e parşivă… Haideţi să bem pentru ea!
AMALTHEIA:
Să bem pentru viaţă!
AGLAÉ:
Vai ce romantic…
PARASCHIVA: (mirosind paharul) Nu ştiu cât e de romantic, da miroase al
dracu de bine!
AGLAÉ:
Moët & Chandon…
AMALTHEIA:
Douăzeci de ani vechime…
PARASCHIVA:
Hai, până la fund!
Personaje:
El- tânăr student, într-o relație cu ea de trei luni
Ea- tânără studentă, într-o relație cu el de trei luni
Afară, pe terasa unui balcon, seara târziu, o tânără povestește cu iubitul ei. Este o discuție chiar înainte de plecarea ei în vizita mamei din Italia. Tânărul se joacă cu o cameră de filmat, înregistrând în cele din urmă toată conversația.
(el) Unde ai pus țigările?
(ea) Îs la mine în buzunar. Uite, ia-le de aici.
(el) Așa, și-mi ziceai de maică-ta. Ai mai fost vreodată la ea?
(ea) E prima oară. Am emoții, sincer. Așa cum am avut de fiecare dată când am condus-o pe ea la autogară.
(el) Și cum era?
(Paraschiva se ridică şi se aranjează la oglindă, iar Aglé îşi tapează cu mâinile părul.)
AGLAÉ:
Şi nu îţi era dor de el?
PARASCHIVA:
De cine?
AGLAÉ:
Cum de cine, de Iorgu?...
PARASCHIVA:
Ah da, vorbeam de Iorgu… Nu mai puteam de dorul lui, îl chemam în fiecare noapte :
«Vino bade, nu veni,
Numai poşta cu banii…»
Comentarii aleatorii