(Odaie ţărănească, foarte asemănătoare cu cea a lui Codru Topor.)
SCENA I
(Lupu şi Iza)
Lupu (stând pe un scăunel, lângă cuptor, se încalţă în opinci): Să nu uiţi să-mi pui uiaga cu pălincă şi ţigările.
Iza: Ţi-am pus deja şi pălinca, şi ţigările şi obiele curate, numai grăbeşte-te că-i noapte şi să nu dai, Doamne fereşte, peste vre-o sălbăticiune! Că noaptea are legea ei!
Lupu: Nu te teme nevastă, nu mi-e frică mie de sălbăticiuni!
Iza: Frică-nefrică, dar mai bine să nu te întâlneşti cu ele. Ai utat cum l-a sfâşiat un urs pe bătrânul Pupăză?
Lupu: Pupăză a tras cu puşca-n urs şi l-a rănit, iar cu o fiară rănită şi înfuriată nu-i de joacă, aia te rupe în două. Altfel ursul fuge de oameni.
CREW TRAINERUL
OMUL DE LA CHIFLE
OMUL DE LA DRESSING
OMUL DE LA GRILL
CONDUCĂTOAREA
MANAGERUL
VICTOR
STORE MANAGERUL
MARCELA
SERGIU
ANGAJATA
ACTUL ÎNTÎI
SCENA I
Primăvara lui 2009. Interiorul restaurantului Mc’Donald’s Drive. Dimineaţa devreme. Podeaua sclipitoare de curăţenie. În centrul fastfood-ului este pus semnalul roşu “Atenţie, podea udă!”. Lîngă tejghea, un clovn cu jucării în loc de decor. Angajata nouă de la secţia cartofi admiră tavanul în timp ce aparatul arată PULL şi alarmează personalul cu zgomotul piiiiii, în semn că e timpul ca să fie ridicaţi cartofii. Se apropie tiptil managerul, imitînd zgomotul aparatului
MANAGERUL: Piu! Piu! Piu! Piiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuuuu!
ANGAJATA: Scuzaţi-mă! Am uitat…
Personaje :
Florina - mama Elenei, 45 de ani, pensionata pe caz de boala, suferinda cu inima;
Elena - fica Florinei, 23 de ani, contabila la o intreprindere de mobila, inocenta si inca virgina;
George - subinginer la aceeasi intreprindere, 28 de ani, prietenul Elenei;
Maria - tiganca, ghicitoare, 65 de ani, femeia care ii face curatenie Florinei;
Jenica - tiganca, ghicitoare, vestita pentru facerea se desfacerea farmecelor.
Locul actiunii :
Un oras, la fel de linistit ca oricare oras al acestei tari, cu oamenii sai buni sau rai, oameni mai mult sau mai putin creduli, oameni mai mult sau mai putin necajiti, oras cu strazile, cu casele, cu amintirile si povestile sale, povesti de dragoste, povesti de groaza, povesti.......
(Își tapează amândouă părul și își șterg cu șervetul colțurile buzelor.)
PARASCHIVA:
Ce zici o fi el?
AGLAÉ:
Cine?
PARASCHIVA:
Ei cine?... Logodnicul dragă, că nu vorbim aici de sfântul Sisoie.
AGLAÉ:
Ce bine ar fi să vină…
PARASCHIVA:
Mie-mi spui?...
AGLAÉ:
Cât m-aș bucura…
PARASCHIVA:
Și eu soro, și eu…
AGLAÉ:
Eu pentru Amaltheia m-aș bucura…
PARASCHIVA:
Și eu soro, la fel…
Comentarii aleatorii