scenariu

imaginea utilizatorului Mihaylo

Logodnicii Amaltheiei (scenele IX-XII)

Comedie înter-un act

SCENA IX

Paraschiva şi Aglaé

(Paraschiva se ridică şi se aranjează la oglindă, iar Aglé îşi tapează cu mâinile părul.)

AGLAÉ:
Şi nu îţi era dor de el?
PARASCHIVA:
De cine?
AGLAÉ:
Cum de cine, de Iorgu?...
PARASCHIVA:
Ah da, vorbeam de Iorgu… Nu mai puteam de dorul lui, îl chemam în fiecare noapte :
«Vino bade, nu veni,
Numai poşta cu banii…»

Teatru: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Teatru Scurt

Personajele: Lali, Călătorul, trenuri

Lali:

stăm trei în pat
deja nu mai are sens să ne ascundem
nu mai are sens
toți știu
că sub patul nostru este gara din perpignan
așteptăm trenul albastru
să oprească
să urcăm în ultimul vagon
fără bilete

Un călator la clasa 3-a:

și să dormim cât să traversăm rusia china americile
cu pantofii noștri văzuți de sub
peste roțile trenului văzut de deasupra

Lali:

ți se ia respirația când găsești atâta frumusețe într-un scandal sexual
plângem și facem dragoste
ca niște copii de greiere
când află adevărul despre toamnă
și despre șinele de tren care au tăiat marea în două

Un om bătrân pe peron:

e atâta frumusețe în ceea ce am uitat
am uitat și nu ne mai amintim

Lali:

dar ceva ne trage mâna în mână

Teatru: 
imaginea utilizatorului stefan doru dancus

Avocatii Cerului

AVOCAȚII CERULUI
Procesul lui Ștefan Doru Dăncuș
Alocuțiune citită la începutul ședinței

M-am trezit într-o primăvară târzie, într-o lume în care păianjenii împăienjeneau totul. Plase și pânze superbe îi acopereau cerul. Orice Om ce învăța zborul ajungea doar până la ele și era prins și mursecat. Numai viermii viețuiau acolo, sub acoperișul țesut cu măiestrie și rotit mereu, pentru ca generațiile să nu observe ridicolul acelei latrine temporale.

Teatru: 
imaginea utilizatorului queen margot

repetiția generală

cappuccino cu acompaniament de pian. dicteu cronometrat, catalog kelaro, op.2

bine, mama, bine... închid, intru în repetiție pentru boema, vin să te iau după de la medic. poop/ gong 1. kati, la cabină/ machiajul? gong 2... e bine/ de ce îmi ard emoțiile? primii 30 de ani sunt grei în artă, după aia te obișnuiești/ george... aici eram/ gong de orchestră. 1, 2,3 primele acorduri/
am uitat: eu unde trebuie să stau?
hai, mă... lângă george. sunteți certați?/ concentrează-te, katya/ mă uit spre regizoare. o văd pe mama, alb de spital. două vocalize și o perfuzie.
de pe scenă, sala se pierde în abis. cinematografic.
mi-amintesc brusc o secvență de dragoste cu doi negri. ce fac? am întrebat, copil fiind. întuneric/

Teatru: 
imaginea utilizatorului urabuzdugan

Oameni moderni

Decor: Un living spaţios cu bucătărie deschisă în spatele scenei. Pe partea dreapta sunt doua uşi, cea de la intrare şi cea care dă în camera tatălui. Pe partea stângă sunt trei uşi. Două de la dormitoare şi una de la baie. În primul plan al scenei, uşor stânga este o măsuţă cu un televizor, în spatele TV-ului este o canapea (planul doi cum ne uităm la scenă). În lateral dreapta este o masă cu trei scaune.

Personaje:

Tata: în jur de 60 de ani, atletic, înalt, prezentabil, impunător

Mama: în jur de 50-55 de ani, cochetă, expansivă, veselă

Teatru: 

Pagini

Subscribe to scenariu