scenariu

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

în așteptarea lui Rameau

Pentru Ioana Barac Grigore

-crezi că o sa vină?
-de ce să nu vină? arhontele a zis că e pe drum
-nu știu, păunii zboară cam jos azi, e un semn de durere
-o durere ca un ac în splină?
-mai curând cât o întâlnire. Stai în vitrină la Café de Flore și o astepți, trec mii de femei frumoase cu o vulgaritate bine definită cu iz de Chanel, ciorapii mulați pe schelet până la locul pe care îl bănuim oferit parcimonios altuia, de aceia oftăm cu o jale gelos esoterică..asta e durere, eu o numesc eanuvinesindrom.
- dar el, el de ce nu vine? a promis, a făcut piruete, a sărutat larii și penații, unde e bastardul?
- e un tip infect îți spun chiar și basca lui pute
- o momâie, un gunoi!
- precis că e incult și sever perversul

Teatru: 
imaginea utilizatorului E.Manatu

Katia i Kostea

Scenetă oarecum în “K”

O cantină la un colhoz. Kostea de la “diribau”, asudat și plin de praf, intră și dă să intre în bucătărie. Katea, “dejurnaia”, îi iese înainte.
Katea: Tî kuda?
Kostea: Na kuhne.
Katea (vigilentă): Stoi! Kto tî?
Kostea: Ia kamandir.
Katea (pufnind în rîs neîncrezătoare): Kakoi kamandir?
Kostea: Kamandir karaulî.
Katea: Hm! Kak tibea zavut?
Kostea: Kostea.
Katea (întinzîndu-i mîna): Katea!
(Își strîng mîinile tovărășește)
Kostea (face semn cu mîna la gură): Katea, kușat’ nado!
Katea: Nicivo kușat.
Kostea: Kak nicivo?! (disperat): Katea, Katiușa! Kușat’, kușat’ nado.
Katea (neînduplecată): Nicivo.
Kostea (schimbînd foaia): Katea, tî kalhoznița?
Katea: Kaneșno. Ia kambainerka i kasirșa.

Teatru: 
imaginea utilizatorului Crin

Livada ușilor deschise

răzgâiați si sentimentali (II)

        S-a înnorat deodată și vântul bate din nord. De obicei de acolo vine ploaia. Țânțarii își fac de cap și e cam cald pentru un sfârșit de aprilie. Fata sta în mijlocul grădinii și privește peste gard, la bunici. Au înflorit cireșii. O ia agale către dig prin pământul cenușiu. Peisajul e rupt din loc în loc de buruieni. Anul trecut mai era iarbă, dar au adus pământ să umple curtea și au acoperit-o. Cu pomii nu înțelege ce-au avut. Privește în jur, un gard alb ușor putrezit, o casa-bijuterie-nouă și un pârâu înșelător cu dig înșelător. Nici un pom, nici copac, doar câte un arbust supraviețuitor și buruieni. Strânge în palme flori de cireș, verifică încă o dată locurile alese, tace și își mușcă buza de jos.

Teatru: 
imaginea utilizatorului survivivore

Unghiul mort al scriiturii II

(after an idea outcrossed with L. I.)

PERSONAJE:
Autorul
Personajul
Piesa
Spectatorul

Autorul: starea tace

Personajul: se preface că nu e aici

Autorul: (către Piesă) starea erai tu

Spectatorul: (către Piesă) dar n-ai observat

Personajul: ziceai că ești o stare

Piesa: dar câteodată tac, mă fac că nu văd

Personajul: deci erai cu fața întoarsă

Piesa: aștept

Piesa: (doar apăsare)

Piesa, Personajul: (către Autor, tare) te-ai autosuspendat?

Piesa: deci mă obligi să te percep aici

Personajul: lași un om într-un labirint

Autorul: mă scuzați, sunt și eu prins într-un alt labirint. Vorbeam cu Spectatorul și stabileam detaliile pentru piesa de mâine

Pesonajul: (ca un personaj care se uită în sus spre autorul uriaș de deasupra capului)

Teatru: 
imaginea utilizatorului Virgil

din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a treia

scena a treia

Costi: … ai mai descoperit ceva?
Fane: Ce să descopăr?
Costi: Păi despre dragoste. Din cartea aia, de-i zicea „Despre dragoste”. Ai mai descoperit ceva?
Fane: Să-ți spun drept m-am împotmolit.
Costi: Aaaa… ți-am spus eu!?... Nu e de bine. Mai bine o lași. Da’ cum te-ai împotmolit?
Fane: M-am împotmolit la o frază.
Costi: Ce frază?
Fane: Cică zice „În dragoste să îți urmezi inima.” Cum vine aia?
Costi: Bazaconii!! Ți-am spus eu că e plină de bazaconii. Ți-am spus să te lași de dragoste că ajungi rău.
Fane: Cum adică?

Teatru: 

Pagini

Subscribe to scenariu