(Își tapează amândouă părul și își șterg cu șervetul colțurile buzelor.)
PARASCHIVA:
Ce zici o fi el?
AGLAÉ:
Cine?
PARASCHIVA:
Ei cine?... Logodnicul dragă, că nu vorbim aici de sfântul Sisoie.
AGLAÉ:
Ce bine ar fi să vină…
PARASCHIVA:
Mie-mi spui?...
AGLAÉ:
Cât m-aș bucura…
PARASCHIVA:
Și eu soro, și eu…
AGLAÉ:
Eu pentru Amaltheia m-aș bucura…
PARASCHIVA:
Și eu soro, la fel…
Costi: Ia mai zi Fane, mai citești din cartea aia?
Fane: Taci mă, că ne aude șefu’.
Costi: Lasă mă, că a plecat. N-ai văzut, a plecat sus? A mers la birouri. Nu mai vine pînă la pauză. Mai bine zi tu dacă mai citești sau te-ai lăsat de prostii din alea?
Fane: Ce prostii mă? Nu-s prostii. E despre dragoste. Ce știi tu...
Costi: Bine mă, văd că acum te dai specialist. Ia zi. Ce ai mai citit?
Fane: Păi să vezi.. Da’ nu-ți spun...
Costi: Da’ de ce mă?
Fane: Că văd că faci mișto.
Costi: Nu fac mă. Nu fac. Spune.
AVOCAȚII CERULUI
Procesul lui Ștefan Doru Dăncuș
Alocuțiune citită la începutul ședinței
M-am trezit într-o primăvară târzie, într-o lume în care păianjenii împăienjeneau totul. Plase și pânze superbe îi acopereau cerul. Orice Om ce învăța zborul ajungea doar până la ele și era prins și mursecat. Numai viermii viețuiau acolo, sub acoperișul țesut cu măiestrie și rotit mereu, pentru ca generațiile să nu observe ridicolul acelei latrine temporale.
hai că pe asta n-o mai cred. cum să câștigi tu soarele, privirea dacă nu ai ochi? unghii dacă degetele au fost secerate în furtună?
mama ta îmi spunea că din orice îmbrățișare îți plăcea să faci niște cătușe fără nicio cheie de rezervă. niște dureri înmuiate în sosul filosofiei. întrebări grilă cu variante nule de răspuns. bătături la fiecare deget cu piele cojită, care să nu răspundă la invitațiile articulațiilor. că îndoiai fiecare pliu încă o dată, îl mulai pe mână și te rugai să mori. că orice femeie din fața ta era icoana cu cina cea de taină, rama de la tabloul cu șliț, pantoful din cutia de carton uzat.
-crezi că o sa vină?
-de ce să nu vină? arhontele a zis că e pe drum
-nu știu, păunii zboară cam jos azi, e un semn de durere
-o durere ca un ac în splină?
-mai curând cât o întâlnire. Stai în vitrină la Café de Flore și o astepți, trec mii de femei frumoase cu o vulgaritate bine definită cu iz de Chanel, ciorapii mulați pe schelet până la locul pe care îl bănuim oferit parcimonios altuia, de aceia oftăm cu o jale gelos esoterică..asta e durere, eu o numesc eanuvinesindrom.
- dar el, el de ce nu vine? a promis, a făcut piruete, a sărutat larii și penații, unde e bastardul?
- e un tip infect îți spun chiar și basca lui pute
- o momâie, un gunoi!
- precis că e incult și sever perversul
Comentarii aleatorii