(Comedie populară în 3 acte)

Motto: «Nu-s picioare ca la Floare...
Aşe mândre şi uşoare.»
(din folclorul maramureşan)

Persoanajele

IONAŞCU GORUN, ţapinar, între două vârste.
FLOARE, nevasta lui Gorun, cu mult mai tânără decât el.
LUPU CIOMAG, tânăr gospodar,oier.
IZA, nevasta lui Lupu Ciomag.
CODRU TOPOR, pădurarul satului.
BABA DRAGUTINA, descântătoare de farmece.

ACTUL I

În casa lui Ionaşcu Gorun.

(Odaie ţărănească. La stânga, în planul întâi un pat acoperit cu cergă şi două perne, în planul al doilea uşa de la cămară. În dreapta, în primul plan o ladă de zestre vopsită în verde, iar în planul doi un cuptor ţărănesc zugrăvit în albastru. În planul din fund, pe perete, câteva icoane, ulcioare şi farfurii îpodobite cu ştergare înflorate, în partea stângă uşa de la intrare în odaie, la mijloc o masă, în spatele căreia se află o laviţă lipită de perete, acoperită cu o faţă de masă înflorată, pe masă o lampă de gaz, o pâine mare acoperită cu un ştergar şi un ulcior de lut, de o parte şi alta a mesei câte un scaun cu spătar înalt.)

SCENA I

(Floare singură)

Floare (mătură podeaua, cu mătură din nuiele de mesteacăn şi cântă):

Măi bade cu cuşmă neagră,
Du-mă-n lume de ţi-s dragă.
De ţ-a hi urât cu mine
Fă-mă brâu pe lângă tine,
De ţ-a hi urât cu brâu
Fă-mă pană de sansiu,
De ţ-a hi urât cu pană
Fă-mă lumnină de ceară:
Bade, unde-i însăra
Eu mândru ţ-oi lumina.
Oamenii te-or întreba:
Ce lumină-i aiasta?
Asta-i lumnină de său.
Drăguţa din satu mneu,
Asta-i lumnină de ceară,
Drăguţa din a me ţară.

(Se aşează pe pat şi oftează.) Of, Doamne! bine mai zice cântecul... Bătu-o-ar amarul de soartă că mi-o fost ca o mamă vitregă! Ce folos de aşe viaţă, dacă n-am cu cine ieşi duminică la joc? Toate nevestele ies cu bărbaţii lor, numai eu una nu am cu cine, că Ionaşcu al meu... (Dă din mână a lehamite, apoi se ridică în picioare.) De nu m-aş drăgosti cu Lupu cred că aş muri de amar. Aşe om mândru ca el nu-i altu sub soare... Când mă strânge-n braţe şi mă ţucă uit de toate relele, până şi de hâdul de Ionaşcu, bată-l cucu să-l bată că mi-o mâncat tinereţea! Bine că nu stă prea mult pe acasă şi Lupu poate să-mi aline dorul. Astă seară musai să vină! (De afară se aude vocea Izei: Eşti acasă vecino?)
Floare (mirată): Ce dracu... Doamne iartă-mă! (Îşi face semnul crucii) Ce-o mai vrea şi mironosiţa asta? (Se aud ciocănituri în uşă.) Acasă îs, acasă! (Încet.) Unde să fiu? Eu nu umblu toată ziua pe la vecini ca tine.

SCENA II

(Floare şi Iza)

Iza(intrând pe uşă): Lăudăm pe Isus!
Floare: În veci amin! Şezi la noi vecino!
Iza: Of, că tare-s grăbită, da mă aşez un pic, să dea Dumnezeu să se aşeze tot binele în casă şi-n gospodărie! M-am apucat de copt pită, da mi s-o găurit tipsia, ard-o focu’! Atunci gânditu-m-am: ia să dau o fugă la vecina Floare, poate-mi împrumută ea pe a ei?
Floare: Vai de mine, da cum să nu! (Intră în cămară.)
Iza: Lupu al meu, vrea să urce diseară la stână şi m-am apucat să coc nişte pită ca să nu mai piardă vremea pe acolo cu făcutul mămăligii.
Floare (iese din cămară cu tipsia în mână, o întinde Izei.): Poftim vecino, foloseşte-te sănătoasă de ea!
Iza (luând tipsia): Mulţam fain, dimineaţă bună, ţi-o aduc îndărăt!
Floare: Nu-i nici o grabă, nu-mi hia de ea aşe repede. Da spune-mi vecino ce mai e nou prin sat că eu...
Iza: Da eu nu?... Şi eu dragă vecină, nu-mi văd mâinile de atâta muncă, n-am timp să ies nici până-n uliţă, gândeşti că trăiesc undeva-n pădure, de nu mai ştiu nimic din ce se petrece-n sat, nu am timp şi bună pace!
Floare: Vai, şi eu la fel, de când mă trezesc şi până-n noapte una-întruna...
Iza: Da, auzit-ai tu vecină, ce grăiesc nevestele, prin sat?
Floare: De unde să aud? Că eu de când mă trezesc şi până-n noapte...
Iza: Da eu nu! Atâta haram pe capul meu că nu am timp nici să schimb o vorbă cu cineva să aflu ce se mai...
Floare: Şi eu la fel vecino, da spune-mi ce grăiesc nevestele prin sat?
Iza: Nu ştiu de e adevărat au ba, da aşe grăiesc toate nevestele că...
Floare: Dacă grăiesc toate, musai să fie adevărat! Că unde nu-i foc nici...
Iza: Aşe m-am gândit şi eu, că dacă grăiesc toate nevestele... că doar, de-ar fi minciună, n-ar grăii toate la fel.
Floare: Aşe-i vecino! Da ce grăiesc?
Iza: Păi, toate grăiesc că, Mara, nevasta lui Codru Topor, pădurarul, e ibovnica birăului.
Floare: A lui Bogdan Borcut!
Iza: Ezact!
Floare: Nu vorbi vecino!
Iza: Ei, vezi! Nici mie nu-mi venea să cred.
Floare: Păi, cine ar fi crezut?
Iza: Terfeloagă nenorocită! La biserică o face pe mironosiţa, nu ar lipsi de la nici o utrenie sau vecernie, de slujbe nici nu mai pomenesc.
Floare: No, vezi tu vecino!
Iza: O făcea pe sfânta.
Floare: Mira-s-ar lumea de capul ei, că ne face satul de comedie!
Iza: Tun-o Doamne şi fulger-o! Cum poate să-şi bată joc de aşe mândru om cum îi Codru Topor?
Floare: O pupezoică!
Iza: Haită!
Floare: O buleandră!
Iza: Da, sumna de mătase cu flori de mac şi pantofi de lac, de unde crezi tu vecino, că-i are?
Floare: De la birău!
Iza: Ezact!
Floare:Nu grăi, vecino!
Iza: Să nu apuc să-mi coc pita de te mint vecino, aşe să mă ajute Dumnezeu! (Îşi face semnul crucii.) Mi-a povestit doamna Ruxandra, notăreasa. I-am dus lapte şi ouă, şi aşe din vorbă-n vorbă am ajuns să povestim despre Mara. Atunci doamna mi-o povestit, cum notarul l-a văzut pe birău cumpărând la târg în Sighet sumnă de mătase cu flori de mac şi pantofi de lac, se lăuda că-i cumpără Rozmarinei. Da cine o văzut-o pe nevastă-sa cu sumnă nouă şi cu pantofi de lac? Nimeni! În schimb, pe Mara a văzut-o toată lumea, se plimba ca o crăiţă prin sat, batu-o-ar Dumnezeu de şulhetică!
Floare: Nu mai ştie ce să facă de buiacă ce e.
Iza: Aşe-i vecino, aşe-i! Că, Doamne bine o mai duce cu pădurarul.
Floare: Păi, da cine o văzut-o vreodată cu sapa-n ţarină, sau cu grebla pe câmp?
Iza: Ce grăieşti vecino! Nici în grajd la marhă nu intră magopaţa, că are slugă.
Floare: Nu grăi!
Iza: Aşe-i cum îţi zic vecino, da tărnoaţa nu ştie să-şi cinstească bărbatul şi se aşterne pe sub alţii, de parcă birăul e mai bun?
Floare: Ce bine le e unora de trăit pe lume, iar eu de când mă trezesc şi până-n noapte...
Iza: Şi eu! Atâta treabă am pe cap, de nici nu am timp să aflu ce mai e nou prin sat, nimica nu ştiu!
Floare: Da, eu nu! De când mă trezesc şi până-n noapte...
Iza: Şi eu vecino la fel, vai de căpuţul meu! Da, Doamne iartă-mă, eu m-am aşezat ca o cloţă şi am uitat de pită, fug că mintenaş se întunecă. Aşe trece ziua de iute, de parcă nici n-o fost.
Floare: Batăr nu grăii vecino, că eu de când mă trezesc şi până-n noapte...
Iza: Da eu nu vecino! Atâta trebăluială pe capul meu, de numai ştiu cum mă ţin picioarele?
Floare: Vai, da şi pe mine vecino, că de când mă trezesc şi până-n noapte...
Iza: Şi eu vecino! Nu am timp nici să aflu ce se petrece-n sat. Uite aşe, fuguţa, fuguţa şi tot fuguţa (Se ridică şi se îndreaptă spre uşă.)Noapte bună!
Floare: Asemenea şi ţie vecino!
(Iza iese.)

SCENA III

(Floare singură)

Floare (Se aşează pe pat): Fleorţotină afurisită! De ar şti ce noapte o să petrec eu cu Lupu al ei nu mi-ar mai dori noapte bună, ci ar crăpa fierea-n ea de necaz. Mai are buleandra neobrăzarea de a o ponegri pe Mara, când ea se ţine cu bărbatul ei? Tot satul o grăieşte, că-i ibovnica lui Codru Topor. Nici nu pleacă Lupu bine de acasă că păduraru-i deja în patul ei. Nu mi-a povestit mie baba Dragutina că la văzut pe Codru Topor ieşind din ograda ei pe la cântatul cocoşilor? Ce a căutat la ea, că doar nu s-a dus să ceară apă sfinţită în toiul nopţii? Lupu nici nu ştie ce poamă-i nevastă-sa. O leorvă şi jumătate! Doamne! (Îşi plezneşte palmele.) Să ai un soţ ca Lupu şi să-l înşeli cu altul! Ce o fi în capul ei? Eu, de aş avea aşe un soţ, i-aş ţuca urmele paşilor. (Oftează.) Of, Ioanaşcu al meu, niciodată nu mă ia în braţe, nici nu mă ţucă, numai la bani şi la gheşefturi îi stă capul, vai de tinereţea mea! Da să nu-mi stric seara cu gânduri neplăcute, mai bine mă duc să aduc o uieguţă cu pălincă de pere, de aceea de-i place lui Lupu.

SCENA IV

(Ionaşcu singur)

Ionaşcu (intră pe uşă cu un topor în mână şi cu un sac vechi şi plin de petice în spate. Pune sacul şi toporul sub masă, se uită prin odaie, de parcă ar căuta ceva şi oftează): Uuf! Da pe unde o fi afurisita de muiere? Lasă de izbelişte uşa descuiată şi se duce la necuratu-n prag. Poate intra cine vrea, de parcă casa mea îi gara din Sighet, bat-o găzduşagu de nevastă! Afară-i noapte şi nici lampa nu-i aprinsă. (Scoate din buzunarul pieptarului o cutie de chibrituri şi încearcă să aprindă lampa, chibritul se stinge.) ’tui mama ei de şfebelă că nu-i bună de nimic, bine că-i scumpă ca piperul. (De afară se aude vocea Floarei cântând.) I-auzi-o îi arde de horit, bat-o norocul, că nu-i bună numai de pustăşaguri.

SCENA V

(Ionaşcu şi Floare)

Floare (intră cântând):
«Vino bade pe înserat,
Când vecinii s-or culcat,
Ş-ai la-la-la... »

(Văzându-l pe Ionaşcu se opreşte din cântat şi întreabă speriată): T-t-tu, eşti măi bărbate?
Ionaşcu: Apăi, dară că-s eu! Da cine vroiai să fie?
Floare: Pă-ă-i, tu... ai zis că te întorci numai sâmbătă seara...
Ionaşcu (se aşeză la masă): Şi dacă am zis aşe ce-i? Gata, nu mai am voie să mă întorc la casa mea când vreau? Sau poate...
Floare (supărată): Ia, nu grăi prostii, că eşti om bătrân şi fără minte, mai rău ca un cocon!
Ionaşcu: Cu minte, sau fără minte, da văd că tu te-ai gătit în portul de sărbătoare şi ai adus şi pălincă... (Se ridică brusc.) Ascultă!... Tu, nu cumva?...
Floare: Doamne fereşte! (Îşi face semnul crucii) Da, ce-ţi trece prin cap Ionaşcule! Eu îs beteagă, de-abia mă ţin pe picioare, iar tu... (Pune sticla cu pălincă pe masă.) Pălinca am adus-o pentru baba Dragutina, a zis că vine să-mi descânte, ca de câteva zile încoace nu am nici o putere, se învârte casa cu mine. (Se prinde cu mâinile de masă.) Au, mămu-u-ucă! Iar mi-se face rău, nu mă lăsa Ionaşcu-u-ule! (Se preface că pică, Ionaşcu sare şi o prinde.)
Ionaşcu: Vai de mine, ce-i cu tine femeie?
Floare: Au, Ionaşcule-e-e, nu mă lăsa să mă prăpăde-e-esc!
Ionaşcu (speriat): No, apăi, ce mă fac cu tine amu?
Floare: Nu mă lăsa să mo-o-or! (Se preface că leşină.)
Ionaşcu: No, da ce să-ţi dau? (O ia în braţe şi o duce în pat.) Vai de mine, no ce mă fac?.. Floare, nu muri Floare! Nu mă lăsa singur cu marha pe cap! Stai că te frec cu oţet, poate ţi-o trece. (Se duce spre cămară, Floare, deschide ochi şi zâmbeşte. Din cămară se aude vocea lui Ionaşcu: No, da unde-i oţetu’, bătu-l-ar amaru! A, l-am găsit! Iese cu sticla de oţet, Floare închide repede ochii. Ionaşcu începe s-o frece pe gât şi pe încheieturile mâinilor.) Floare, nu muri Floare! Vai de mine ce mă fac?
Floare (se preface că-şi revine din leşin): Au, Ionaşcle-e-e, nu mă lăsa să mă prăpăde-e-esc! Nu mă lăsa dragule-e-e!
Ionaşcu: Vai de mine, ce să-ţi dau?
Floare: Nimic, nu-mi trebuie nimic, nu mai să numai grăieşti prostii, că eu le pun la suflet ş-apoi una-două mi-se face rău, şi ai văzut ce păţesc...
Ionaşcu: Apăi, am văzut... n-o să mai grăiesc nimic. Eu n-am vrut, da mi-au împuiat capul cu tot felul scorneli.
Floare: Cine?
Ionaşcu: Ţapinarii.
Floare: Ce ţi-au spus?
Ionaşcu: E, nimic.
Floare: Spune-mi Ionaşcule!
Ionaşcu: Nu că iar o să-ţi vină rău.
Floare: N-o să-mi vină, spune-mi dragule, spune-mi!
Ionaşcu: Apăi, mi-au spus că te ţi cu... că eşti...
Floare: Ce sunt, Ionaşcule, ce, spune odată!
Ionaşcu: Ibovnica lui Lupu Ciomag.
Floare (îşi plezneşte palmele): O, bătu-i-ar Sfântul Dumnezeu şi Maica Precista de mincinoşi! Ionaşcule, cum poţi să-i crezi pe nişte nemernici?! Cum Ionaşcule? Putrezi-le-ar oasele prin păduri, să n-aibă parte nici de prohod, nici de popă, nici de lumânare la cap! Cum poţi să-i crezi dragul meu... tu nu vezi cum mârşavii, numai pot de pizmă, că eu mă prăpădesc după tine, de drag ce-mi eşti? Da tu nu vezi asta, şi crezi în scornelile a tot felul de prăpădiţi, în loc să ai încredere în propria-ţi nevastă, Au mămucă, de ce m-ai adus pe astă lume-e-e?!
Ionaşcu: Apăi, eu la început nu i-am crezut, dar mi-o spus şi...
Floare: Cine Ionaşcule, cine?
Ionaşcu: Pontatorul.
Floare: Sări-i-ar ochii din cap de bitangă! Şi ce ţi-a spus Ionaşcule, ce?
Ionaşcu: Păi, mi-a spus aşe: «Ai grijă măi Ionaşcule, că ai nevastă tânără şi buiacă, şi atunci când tu pleci de acasă vine la ea Lupu Ciomag!», aşe mi-o spus.
Floare: O bătu-l-ar grebla lui Dumnezeu cu care adună stelele de pe cer! Şi tu crezi în minciunile unui netrebnic câinos, care bârfeşte ca o babă? O, Doamne! Cum va trebui să mor din cauza unui prăpădit, că nu mai am pace în casă din cauza lui şi va trebui să mă arunc de pe Stâncă Jidovului în prăpastie.
Ionaşcu: Apăi, să nu faci asta Floare!
Floare: Ba, eu mă arunc!
Ionaşcu: Ba nu Floare! Ce m-aş face fără tine cu toată marha pe cap? Şi mintenaş începe şi secerişul...
Floare (răstit): Atunci, dacă vrei ca să nu mă arunc, nu mai grăi prostii, şi nu mai da crezare la tot ce îţi toarnă-n cap calicii de ţapinari şi netrebnicul de pontator. În loc să mă crezi pe mine, tu îi crezi pe ei.
Ionaşcu: Apăi, pe tine te cred Floare, dar...
Floare: Dar ce?...
Ionaşcu: Dar, şi eu...
Floare: Şi tu, ce?...
Ionaşcu: Şi eu am văzut cu ochii mei...
Floare (îşi plezneşte palmele): Ce ai văzut Ionaşcule?...
Ionaşcu: Cum se uită la tine Lupu Ciomag, când vine pe la noi.
Floare: Cum se uită Ionaşcule, cum?
Ionaşcu: Apăi, aşe ca lupu la mioară... asta am văzut eu cu ochii mei!
Floare (în parte): O, sări-ţi-ar ochii din cap! (Către el.) Nu grăi prostii Ionaşcule, că eu numai pe tine te iubesc şi mă topesc după tine ca o lumânare de seu, iar tu... Of, cum va trebui să mor e-e-eu din cau-u-uza ta-a-a! Că tu dai crezare ochilor tă-ă-ăi, în loc să cre-e-ezi ce-ţi spu-u-un eu-u-u!
Ionaşcu: Apăi, te cred Floare, numai nu boci că iar ţi se face rău.
Floare: Of, Doamne că iar mi se face-e-e ră-u-u, nu mă lăsa-a-a Ionaşcu-u-ule să mo-o-or!
Ionaşcu: Nu muri Floare, că n-o să mai cred niciodată în ceea ce văd, numai nu muri, că ce fac cu marha?
Floare: Aşe să faci Ionaşcule, să nu-i crezi! Ţapinarii te pot minţi, pontatorul te poate minţi, ochii te pot înşela, da eu Ioanaşcule, niciodată nu te mint şi nici nu te înşel, să mă crezi doar pe mine!
Ionaşcu: Doar pe tine te cred Floare, dar dacă...
Floare: Ce Ionaşcule, ce?...
Ionaşcu: Apăi de-l prindeam pe Lupu Ciomag, în seara asta, la mine-n casă, îl tăiam bucăţi cu toporul!
Floare: Of, Ionaşcule nu mai grăi prostii că iar mi se face rău, iar o să leşin! Au, nu mă lăsa-a-a să mo-o-or!...
Ionaşcu: Ce să-ţi dau Floare, să te mai frec cu oţet?...
Floare: Nu Ionaşcule, mai bine dă o fugă până la Iza, ea are tot felul de doftorii, cere-i o pilulă pentru dureri de cap.
Ionaşcu: La Iza, a lui Lupu Coimag?
Floare: Au Ionaşcule-e-e, mo-o-or!
Ionaşcu (încurcat): Da mai bine fug după doctor!
Floare: Au Ionaşcule-e-e până vii tu cu doctoru-u-ul eu mo-o-or!
Ionaşcu: Apăi, eu una-două îl aduc, o iau pe scurtătură prin grădini...
Floare: Au, Ionaşcule, tu lucrezi din greu, iar doctorul o să ceară bani, mulţi bani Ianuşcule!
Ionaşcu (se scarpină pe ceafă): Apăi, că bine zici... dau o fugă până la...
Floare: Da repede, Ionaşcule, că mi-e din ce în ce mai rău, of, nu mă lăsa să mo-o-or!
Ionaşcu: Apăi, nu muri Floare, că ce mă fac cu toată marha pe cap şi se apropie şi secerişul... (Iese.)

SCENA VI

( Floare singură)

Floare (se ridică din pat): Dracu l-a adus tocmai acum, când trebuia să apară şi Lupu. Doamne, de-l găsea aici îl tăia cu toporu! Bine că mi-a trecut prin cap să-l trimit după pilule, dacă-l vede Lupu nu mai vine, şi chiar de se întâlnesc pe drum Lupu va fi cu desaga-n spate şi Ioanaşcu n-o să bănuiască nimic, că cine se duce la ibovnică cu desaga-n spate?

CORTINA