AMALTHEIA (intrând cu o tavă pe care se afla o sticlă şi trei pahare):
Vai fetelo-o-or…
PARASCHIVA:
Aşa soro, hai să bem şi să ne veselim că viaţa e…
(Câtre Aglaé.)
Ia spune tu soro, pe franţuza ta…
AGLAÉ:
Cést la vie!
PARASCHIVA:
Apoi soro, ţie numai la vie îţi stă gândul… Zi-o pe aia cum e viaţa…
AGLAÉ:
Toujours parsive…
PARASCHIVA:
Aşa da soro! Viaţa e parşivă… Haideţi să bem pentru ea!
AMALTHEIA:
Să bem pentru viaţă!
AGLAÉ:
Vai ce romantic…
PARASCHIVA: (mirosind paharul) Nu ştiu cât e de romantic, da miroase al
dracu de bine!
AGLAÉ:
Moët & Chandon…
AMALTHEIA:
Douăzeci de ani vechime…
PARASCHIVA:
Hai, până la fund!
stăm trei în pat
deja nu mai are sens să ne ascundem
nu mai are sens
toți știu
că sub patul nostru este gara din perpignan
așteptăm trenul albastru
să oprească
să urcăm în ultimul vagon
fără bilete
Un călator la clasa 3-a:
și să dormim cât să traversăm rusia china americile
cu pantofii noștri văzuți de sub
peste roțile trenului văzut de deasupra
Lali:
ți se ia respirația când găsești atâta frumusețe într-un scandal sexual
plângem și facem dragoste
ca niște copii de greiere
când află adevărul despre toamnă
și despre șinele de tren care au tăiat marea în două
Un om bătrân pe peron:
e atâta frumusețe în ceea ce am uitat
am uitat și nu ne mai amintim
cappuccino cu acompaniament de pian. dicteu cronometrat, catalog kelaro, op.2
bine, mama, bine... închid, intru în repetiție pentru boema, vin să te iau după de la medic. poop/ gong 1. kati, la cabină/ machiajul? gong 2... e bine/ de ce îmi ard emoțiile? primii 30 de ani sunt grei în artă, după aia te obișnuiești/ george... aici eram/ gong de orchestră. 1, 2,3 primele acorduri/
am uitat: eu unde trebuie să stau?
hai, mă... lângă george. sunteți certați?/ concentrează-te, katya/ mă uit spre regizoare. o văd pe mama, alb de spital. două vocalize și o perfuzie.
de pe scenă, sala se pierde în abis. cinematografic.
mi-amintesc brusc o secvență de dragoste cu doi negri. ce fac? am întrebat, copil fiind. întuneric/
Amândouă deodată sar de pe scaune şi se reped la oglinda agăţată pe perete, se ciocnesc una de alta.
AGLAÉ:
Par-r-rdon!
PARASCHIVA:
Ho, soro, că nu dau turcii! Ce te împingi în mine, de parcă nu ai mai văzut oglindă?
(O împinge cu umărul şi începe să-şi aranjeze părul.)
AGLAÉ:
Eu mă împing în tine?... Tu te împingi în mine… şi, şi…
PARASCHIVA:
Şi mai ce?...
AGLAÉ:
Şi hai odată mai repede!
PARASCHIVA (făcându-i loc.):
Na, uită-te şi tu şi te satură de frumuseţe, numai ai grijă să nu…
AGLAÉ (mirată):
La ce să am grijă?...
PARASCHIVA:
Să nu crape oglinda de atâta farmec. Ha-ha-ha!...
Costi: Ia mai zi Fane, mai citești din cartea aia?
Fane: Taci mă, că ne aude șefu’.
Costi: Lasă mă, că a plecat. N-ai văzut, a plecat sus? A mers la birouri. Nu mai vine pînă la pauză. Mai bine zi tu dacă mai citești sau te-ai lăsat de prostii din alea?
Fane: Ce prostii mă? Nu-s prostii. E despre dragoste. Ce știi tu...
Costi: Bine mă, văd că acum te dai specialist. Ia zi. Ce ai mai citit?
Fane: Păi să vezi.. Da’ nu-ți spun...
Costi: Da’ de ce mă?
Fane: Că văd că faci mișto.
Costi: Nu fac mă. Nu fac. Spune.
Comentarii aleatorii