AMALTHEIA:
Ei, na poftim, prietene am vrut, prietene am. Cine dracu’ m-a pus să mă nasc fată mare?... Gata, ajunge! Mă fac curvă!
(Sună telefonul, îl dă pe spiker.)
Aloou!
VOCEA:
Domnișoara?...
AMALTHEIA:
Da chiar ea!
VOCEA:
Vai ce bine îmi pare, eu… știți…
AMALTHEIA:
Cu cine am onoarea?
VOCEA:
Ce aveți?
AMALTHEIA:
Cu cine vorbesc?
VOCEA:
Cu mine!
AMALTHEIA:
Ați uitat să vă prezentați!
VOCEA:
Unde?
AMALTHEIA:
Spuneți-mi cine sunteți?
VOCEA:
Știți, eu v-am sunat…
AMALTHEIA:
Domnule dacă nu te prezinți îți închid telefonul în nas!
VOCEA:
În nas… ce nas?...
AMALTHEIA:
Este o expresie, așa se spune.
VOCEA:
Expresie?... Interesant!
AMALTHEIA:
/
Garduri din uluci înșirate adorm într-o rână. Călătorul își înnoadă inima între sforile lor. Două luni suspendate de o parte și de alta a lumii îi mișună prin torace. Închide ochii: lunile îi răsar pe interiorul tâmplelor. Bărbați călări îi țin calea. O poartă deschisă frânge noaptea.
//
Călătorul se trezește la miezul nopții. Pe ulită, casele se fac mici , se sfărâmă sub genunchii gândurilor. Drumul lățește la orizont acoperișul sangvinic . Lumina se strânge ghem. Cerul o zvârlește spre sat. Călătorul e singur.
- Naște!
Ochii i se acoperă de țărână.
hai că pe asta n-o mai cred. cum să câștigi tu soarele, privirea dacă nu ai ochi? unghii dacă degetele au fost secerate în furtună?
mama ta îmi spunea că din orice îmbrățișare îți plăcea să faci niște cătușe fără nicio cheie de rezervă. niște dureri înmuiate în sosul filosofiei. întrebări grilă cu variante nule de răspuns. bătături la fiecare deget cu piele cojită, care să nu răspundă la invitațiile articulațiilor. că îndoiai fiecare pliu încă o dată, îl mulai pe mână și te rugai să mori. că orice femeie din fața ta era icoana cu cina cea de taină, rama de la tabloul cu șliț, pantoful din cutia de carton uzat.
Costi: Ia mai zi Fane, mai citești din cartea aia?
Fane: Taci mă, că ne aude șefu’.
Costi: Lasă mă, că a plecat. N-ai văzut, a plecat sus? A mers la birouri. Nu mai vine pînă la pauză. Mai bine zi tu dacă mai citești sau te-ai lăsat de prostii din alea?
Fane: Ce prostii mă? Nu-s prostii. E despre dragoste. Ce știi tu...
Costi: Bine mă, văd că acum te dai specialist. Ia zi. Ce ai mai citit?
Fane: Păi să vezi.. Da’ nu-ți spun...
Costi: Da’ de ce mă?
Fane: Că văd că faci mișto.
Costi: Nu fac mă. Nu fac. Spune.
Personaje :
Florina - mama Elenei, 45 de ani, pensionata pe caz de boala, suferinda cu inima;
Elena - fica Florinei, 23 de ani, contabila la o intreprindere de mobila, inocenta si inca virgina;
George - subinginer la aceeasi intreprindere, 28 de ani, prietenul Elenei;
Maria - tiganca, ghicitoare, 65 de ani, femeia care ii face curatenie Florinei;
Jenica - tiganca, ghicitoare, vestita pentru facerea se desfacerea farmecelor.
Locul actiunii :
Un oras, la fel de linistit ca oricare oras al acestei tari, cu oamenii sai buni sau rai, oameni mai mult sau mai putin creduli, oameni mai mult sau mai putin necajiti, oras cu strazile, cu casele, cu amintirile si povestile sale, povesti de dragoste, povesti de groaza, povesti.......
Comentarii aleatorii