S-a înnorat deodată și vântul bate din nord. De obicei de acolo vine ploaia. Țânțarii își fac de cap și e cam cald pentru un sfârșit de aprilie. Fata sta în mijlocul grădinii și privește peste gard, la bunici. Au înflorit cireșii. O ia agale către dig prin pământul cenușiu. Peisajul e rupt din loc în loc de buruieni. Anul trecut mai era iarbă, dar au adus pământ să umple curtea și au acoperit-o. Cu pomii nu înțelege ce-au avut. Privește în jur, un gard alb ușor putrezit, o casa-bijuterie-nouă și un pârâu înșelător cu dig înșelător. Nici un pom, nici copac, doar câte un arbust supraviețuitor și buruieni. Strânge în palme flori de cireș, verifică încă o dată locurile alese, tace și își mușcă buza de jos.
AMALTHEIA (intrând cu o tavă pe care se afla o sticlă şi trei pahare):
Vai fetelo-o-or…
PARASCHIVA:
Aşa soro, hai să bem şi să ne veselim că viaţa e…
(Câtre Aglaé.)
Ia spune tu soro, pe franţuza ta…
AGLAÉ:
Cést la vie!
PARASCHIVA:
Apoi soro, ţie numai la vie îţi stă gândul… Zi-o pe aia cum e viaţa…
AGLAÉ:
Toujours parsive…
PARASCHIVA:
Aşa da soro! Viaţa e parşivă… Haideţi să bem pentru ea!
AMALTHEIA:
Să bem pentru viaţă!
AGLAÉ:
Vai ce romantic…
PARASCHIVA: (mirosind paharul) Nu ştiu cât e de romantic, da miroase al
dracu de bine!
AGLAÉ:
Moët & Chandon…
AMALTHEIA:
Douăzeci de ani vechime…
PARASCHIVA:
Hai, până la fund!
{ Locaţie: Într-un bar, la o masă, Baba, nebărbierit, stă singur şi îşi priveşte absent ceaşca de cafea goală, alături de un pahar de bere pe jumătate plin. În fundal, barmanul (o cunoştinţă veche), şterge preocupat un pahar şi se apropie de client, încercând parcă să-i ghicească gândurile. Întinde mâna să-i schimbe ceaşca de cafea. Baba îl prinde de mână, oprindu-l, şi in momentul ăsta i se declanşează amintirile. }
[Zoom către ceaşca de cafea]. [Fade out], [Fade in]. { Locaţie: Piaţa Dom-ului, Köln. }
Motto: «Nu-s picioare ca la Floare...
Aşe mândre şi uşoare.»
(din folclorul maramureşan)
Persoanajele
IONAŞCU GORUN, ţapinar, între două vârste.
FLOARE, nevasta lui Gorun, cu mult mai tânără decât el.
LUPU CIOMAG, tânăr gospodar,oier.
IZA, nevasta lui Lupu Ciomag.
CODRU TOPOR, pădurarul satului.
BABA DRAGUTINA, descântătoare de farmece.
O cantină la un colhoz. Kostea de la “diribau”, asudat și plin de praf, intră și dă să intre în bucătărie. Katea, “dejurnaia”, îi iese înainte.
Katea: Tî kuda?
Kostea: Na kuhne.
Katea (vigilentă): Stoi! Kto tî?
Kostea: Ia kamandir.
Katea (pufnind în rîs neîncrezătoare): Kakoi kamandir?
Kostea: Kamandir karaulî.
Katea: Hm! Kak tibea zavut?
Kostea: Kostea.
Katea (întinzîndu-i mîna): Katea!
(Își strîng mîinile tovărășește)
Kostea (face semn cu mîna la gură): Katea, kușat’ nado!
Katea: Nicivo kușat.
Kostea: Kak nicivo?! (disperat): Katea, Katiușa! Kușat’, kușat’ nado.
Katea (neînduplecată): Nicivo.
Kostea (schimbînd foaia): Katea, tî kalhoznița?
Katea: Kaneșno. Ia kambainerka i kasirșa.
Comentarii aleatorii