(Odaie ţărănească, foarte asemănătoare cu cea a lui Codru Topor.)
SCENA I
(Lupu şi Iza)
Lupu (stând pe un scăunel, lângă cuptor, se încalţă în opinci): Să nu uiţi să-mi pui uiaga cu pălincă şi ţigările.
Iza: Ţi-am pus deja şi pălinca, şi ţigările şi obiele curate, numai grăbeşte-te că-i noapte şi să nu dai, Doamne fereşte, peste vre-o sălbăticiune! Că noaptea are legea ei!
Lupu: Nu te teme nevastă, nu mi-e frică mie de sălbăticiuni!
Iza: Frică-nefrică, dar mai bine să nu te întâlneşti cu ele. Ai utat cum l-a sfâşiat un urs pe bătrânul Pupăză?
Lupu: Pupăză a tras cu puşca-n urs şi l-a rănit, iar cu o fiară rănită şi înfuriată nu-i de joacă, aia te rupe în două. Altfel ursul fuge de oameni.
Orchestra incepe sa cante un ritm destul de rapid care va deveni pe percurs linia de rupere. Dupa 10 min ritmul devine slow si incep sa intre pe scema personajele cere se aseaza in semicerc avandu-l in centru si intr-u catva separat de ceilalti pe Cosmin, eroul principal. Spotul luminos se plimba punand in evidenta fiecare personaj dupa care ramane fixat pe Cosmin. Al doilea spot alb se aprinde fixand un personaj mascat ce va avea rolul de povestitor. In acest timp spotul pus pe Cosmin se schimba din alb in toate culorile (fara roz) si se termina in negru.
Personaje:
El- tânăr student, într-o relație cu ea de trei luni
Ea- tânără studentă, într-o relație cu el de trei luni
Afară, pe terasa unui balcon, seara târziu, o tânără povestește cu iubitul ei. Este o discuție chiar înainte de plecarea ei în vizita mamei din Italia. Tânărul se joacă cu o cameră de filmat, înregistrând în cele din urmă toată conversația.
(el) Unde ai pus țigările?
(ea) Îs la mine în buzunar. Uite, ia-le de aici.
(el) Așa, și-mi ziceai de maică-ta. Ai mai fost vreodată la ea?
(ea) E prima oară. Am emoții, sincer. Așa cum am avut de fiecare dată când am condus-o pe ea la autogară.
(el) Și cum era?
Amândouă deodată sar de pe scaune şi se reped la oglinda agăţată pe perete, se ciocnesc una de alta.
AGLAÉ:
Par-r-rdon!
PARASCHIVA:
Ho, soro, că nu dau turcii! Ce te împingi în mine, de parcă nu ai mai văzut oglindă?
(O împinge cu umărul şi începe să-şi aranjeze părul.)
AGLAÉ:
Eu mă împing în tine?... Tu te împingi în mine… şi, şi…
PARASCHIVA:
Şi mai ce?...
AGLAÉ:
Şi hai odată mai repede!
PARASCHIVA (făcându-i loc.):
Na, uită-te şi tu şi te satură de frumuseţe, numai ai grijă să nu…
AGLAÉ (mirată):
La ce să am grijă?...
PARASCHIVA:
Să nu crape oglinda de atâta farmec. Ha-ha-ha!...
(Paraschiva se ridică şi se aranjează la oglindă, iar Aglé îşi tapează cu mâinile părul.)
AGLAÉ:
Şi nu îţi era dor de el?
PARASCHIVA:
De cine?
AGLAÉ:
Cum de cine, de Iorgu?...
PARASCHIVA:
Ah da, vorbeam de Iorgu… Nu mai puteam de dorul lui, îl chemam în fiecare noapte :
«Vino bade, nu veni,
Numai poşta cu banii…»
Comentarii aleatorii