scenariu

imaginea utilizatorului Mihaylo

Logodnicii Amaltheiei (scenele I-III)

Comedie într-un act

PERSONAJELE

AMALTHEIA – funcționară (nemăritată), între 35-40 de ani
AGLAÉ – profesoară de franceză, între 35-40 de ani
PARASCHIVA – văduvă bogată, între 40-45 de ani
VOCILE DE LA TELEFON

DECORUL

Acțiunea se petrece în salonul unei case, mobilat în stil clasic (sau după placul regizorului).

SCENA I

Amaltheia singură. Stă într-un fotoliu, lângă care se află o măsuță cu telefonul pe ea, și citește ziarul,

AMALTHEIA:
Așa-a-a... Ia să vedem ce avem aici!... Vând teren intravilan,

Teatru: 
imaginea utilizatorului Mihaylo

Logodnicii Amaltheiei (scenele XIII-XVII)

Comedie într-un act

SCENA XIII

Paraschiva şi Aglaé

(Își tapează amândouă părul și își șterg cu șervetul colțurile buzelor.)

PARASCHIVA:
Ce zici o fi el?
AGLAÉ:
Cine?
PARASCHIVA:
Ei cine?... Logodnicul dragă, că nu vorbim aici de sfântul Sisoie.
AGLAÉ:
Ce bine ar fi să vină…
PARASCHIVA:
Mie-mi spui?...
AGLAÉ:
Cât m-aș bucura…
PARASCHIVA:
Și eu soro, și eu…
AGLAÉ:
Eu pentru Amaltheia m-aș bucura…
PARASCHIVA:
Și eu soro, la fel…

Teatru: 
imaginea utilizatorului Virgil

din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a doua

despre dragoste - scena II

Costi: Ei, cum e cu dragostea măi Fane?
Fane: Poftim? Ce dragoste?
Costi: Păi dragostea măi, dragostea. Nu citeai despre dragoste...?
Fane: Aaa, da, da. Dragostea. Păi cum să fie... E... aa. Cică e eternă.
Costi: Eternă? Ha, ha, ha! Asta chiar că e bună!
Fane: De ce măi?
Costi: Păi e bună, bună de tot.
Fane: De ce măi Costi? Nu e eternă?
Costi: Păi lasă că ai să vezi tu cît e de eternă cînd te-o înșela prima...
Fane: Prima? Prima ce?
Costi: Păi prima... prima... dona... Hahaha!
Fane: Prima dona? Care prima dona?
Costi: Lasă măi că ai să vezi, de ce să îți stric eu surpriza...
Fane: Ce surpriza?
Costi: Surpriza cînd ai să vezi că nu e eternă și că nu durează nici măcar o... dar lasă..

Teatru: 
imaginea utilizatorului gEoRgI

monolog I

hai că pe asta n-o mai cred. cum să câștigi tu soarele, privirea dacă nu ai ochi? unghii dacă degetele au fost secerate în furtună?
mama ta îmi spunea că din orice îmbrățișare îți plăcea să faci niște cătușe fără nicio cheie de rezervă. niște dureri înmuiate în sosul filosofiei. întrebări grilă cu variante nule de răspuns. bătături la fiecare deget cu piele cojită, care să nu răspundă la invitațiile articulațiilor. că îndoiai fiecare pliu încă o dată, îl mulai pe mână și te rugai să mori. că orice femeie din fața ta era icoana cu cina cea de taină, rama de la tabloul cu șliț, pantoful din cutia de carton uzat.

Teatru: 
imaginea utilizatorului queen margot

repetiția generală

cappuccino cu acompaniament de pian. dicteu cronometrat, catalog kelaro, op.2

bine, mama, bine... închid, intru în repetiție pentru boema, vin să te iau după de la medic. poop/ gong 1. kati, la cabină/ machiajul? gong 2... e bine/ de ce îmi ard emoțiile? primii 30 de ani sunt grei în artă, după aia te obișnuiești/ george... aici eram/ gong de orchestră. 1, 2,3 primele acorduri/
am uitat: eu unde trebuie să stau?
hai, mă... lângă george. sunteți certați?/ concentrează-te, katya/ mă uit spre regizoare. o văd pe mama, alb de spital. două vocalize și o perfuzie.
de pe scenă, sala se pierde în abis. cinematografic.
mi-amintesc brusc o secvență de dragoste cu doi negri. ce fac? am întrebat, copil fiind. întuneric/

Teatru: 

Pagini

Subscribe to scenariu