AVOCAȚII CERULUI
Procesul lui Ștefan Doru Dăncuș
Alocuțiune citită la începutul ședinței
M-am trezit într-o primăvară târzie, într-o lume în care păianjenii împăienjeneau totul. Plase și pânze superbe îi acopereau cerul. Orice Om ce învăța zborul ajungea doar până la ele și era prins și mursecat. Numai viermii viețuiau acolo, sub acoperișul țesut cu măiestrie și rotit mereu, pentru ca generațiile să nu observe ridicolul acelei latrine temporale.
AMALTHEIA – funcționară (nemăritată), între 35-40 de ani
AGLAÉ – profesoară de franceză, între 35-40 de ani
PARASCHIVA – văduvă bogată, între 40-45 de ani
VOCILE DE LA TELEFON
DECORUL
Acțiunea se petrece în salonul unei case, mobilat în stil clasic (sau după placul regizorului).
SCENA I
Amaltheia singură. Stă într-un fotoliu, lângă care se află o măsuță cu telefonul pe ea, și citește ziarul,
AMALTHEIA:
Așa-a-a... Ia să vedem ce avem aici!... Vând teren intravilan,
{ Locaţie: Într-un bar, la o masă, Baba, nebărbierit, stă singur şi îşi priveşte absent ceaşca de cafea goală, alături de un pahar de bere pe jumătate plin. În fundal, barmanul (o cunoştinţă veche), şterge preocupat un pahar şi se apropie de client, încercând parcă să-i ghicească gândurile. Întinde mâna să-i schimbe ceaşca de cafea. Baba îl prinde de mână, oprindu-l, şi in momentul ăsta i se declanşează amintirile. }
[Zoom către ceaşca de cafea]. [Fade out], [Fade in]. { Locaţie: Piaţa Dom-ului, Köln. }
stăm trei în pat
deja nu mai are sens să ne ascundem
nu mai are sens
toți știu
că sub patul nostru este gara din perpignan
așteptăm trenul albastru
să oprească
să urcăm în ultimul vagon
fără bilete
Un călator la clasa 3-a:
și să dormim cât să traversăm rusia china americile
cu pantofii noștri văzuți de sub
peste roțile trenului văzut de deasupra
Lali:
ți se ia respirația când găsești atâta frumusețe într-un scandal sexual
plângem și facem dragoste
ca niște copii de greiere
când află adevărul despre toamnă
și despre șinele de tren care au tăiat marea în două
Un om bătrân pe peron:
e atâta frumusețe în ceea ce am uitat
am uitat și nu ne mai amintim
Costi: Ei, cum e cu dragostea măi Fane?
Fane: Poftim? Ce dragoste?
Costi: Păi dragostea măi, dragostea. Nu citeai despre dragoste...?
Fane: Aaa, da, da. Dragostea. Păi cum să fie... E... aa. Cică e eternă.
Costi: Eternă? Ha, ha, ha! Asta chiar că e bună!
Fane: De ce măi?
Costi: Păi e bună, bună de tot.
Fane: De ce măi Costi? Nu e eternă?
Costi: Păi lasă că ai să vezi tu cît e de eternă cînd te-o înșela prima...
Fane: Prima? Prima ce?
Costi: Păi prima... prima... dona... Hahaha!
Fane: Prima dona? Care prima dona?
Costi: Lasă măi că ai să vezi, de ce să îți stric eu surpriza...
Fane: Ce surpriza?
Costi: Surpriza cînd ai să vezi că nu e eternă și că nu durează nici măcar o... dar lasă..
Comentarii aleatorii