SCENA IX

Paraschiva şi Aglaé

(Paraschiva se ridică şi se aranjează la oglindă, iar Aglé îşi tapează cu mâinile părul.)

AGLAÉ:
Şi nu îţi era dor de el?
PARASCHIVA:
De cine?
AGLAÉ:
Cum de cine, de Iorgu?...
PARASCHIVA:
Ah da, vorbeam de Iorgu… Nu mai puteam de dorul lui, îl chemam în fiecare noapte :
«Vino bade, nu veni,
Numai poşta cu banii…»

SCENA X

Paraschiva, Aglaé şi Amaltheia

AGLAÉ:
Ei?!...
PARASCHIVA (aşezându-se):
Logodnicu-u-ul?!...
AMALTHEIA:
Poştaşul.
AGLAÉ:
Ia-a-ar?
PARASCHIVA:
Nu iar soro, ci din nou. Ce dracu o tot dai cu iar, iar şi iar, iar, iartă-mă Doamne că pomenesc numele necuratului în casa muceniţei tale!
(Îşi face semnul crucii.)
AMALTHEIA:
Uitase să-mi lase o factură…
PARASCHIVA:
Da ciudat poştaş mai aveţi soro…
AMALTHEIA:
E, poştaş ca toţi poştaşii, de ce ţi se pare ciudat
PARASCHIVA:
Păi toţi poştaşii întotdeauna sună de două ori, ăsta al tău odată sună, odată bate, ha-ha-ha!... E frumos?...
AMALTHEIA:
Cine?
PARASCHIVA:
Acum începi tu să faci pe niznaiu, cum cine soro, poştaşul!... De ce nu l-ai invitat la o sărmăluţă-ă-ă, o pălincuţă-ă-ă, un Moët & Chando-o-on… cine ştie…
AGLAÉ:
Vai dragă!... Dar cum poţi…
AMALTHEIA:
Parcă tu nu poţi… Cu ce-i mai prejos un poştaş decât un conţopist grec – hârţa-scârţa pi bumajca… Habar nu ai soro ce intelijenţă poartă un poştaş în pantaloni…
AGLAÉ:
Dar tu de unde?...
PARASCHIVA:
De unde ce?...
AGLAÉ:
Şti de inteligenţa… din pantaloni poştaşului?
PARASCHIVA:
Ehe, păi când era Iorgu al meu plecat la Buda şi Viena, cu ce crezi că-mi trimetea banii şi scrisorile… cu porumbeii voiajori? Ha-ha-ha!...
AMALTHEIA:
Cum tu?!
AGLAÉ:
Va-a-ai
PARASCHIVA:
Ia nu mai faceţi pe mironosiţele cu mine, mai ales tu Aglaio! De capra asta nici nu m-aş mira de ar fi fecioară, dar tu…
(Strânge pumnii şi îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!...
AMALTHEIA:
Fetelor, aduc cafeaua?
AGLAÉ:
Mie fără zahăr şi fără lapte.
PARASCHIVA:
Mie şi cu, şi cu, şi cu frişcă!
(Amaltheia iese)

SCENA XI

Paraschiva şi Aglaé

AGLAÉ:
Despre ce vorbeam?
PARASCHIVA:
Despre Ferdinand?
AGLAÉ:
Despre cine?!
PARASCHIVA:
Despre Ferdinand soro, ce ai eşti surdambelă?...
AGLAÉ:
Bine, dar cine-i Ferdinand?
PARASCHIVA:
Ei, asta-i bună vorbesc singură ca Moise în pustie, păi despre cine vorbeam noi mai înainte?
AGLAÉ:
Despre poştaş?
PARASCHIVA:
Exact, vorbeam de poştaş, de Ferdinad.

SCENA XII

Paraschiva, Aglaé şi Amaltheia

(intră Amaltheia ducând pe tavă trei ceşti)

AMALTHEIA:
Vai dragă, dar nici nu ştiam că-l cheamă Ferdinand.
PARASCHIVA:
Pe cine?
AMALTHEIA:
Cum pe cine?... Pe poştaş!
PARASCHIVA:
Care poştaş?
AMALTHEIA:
Cum care poştaş?... Poştaşul care a fost mai înainte…
PARASCHIVA:
Nu vorbeam de poştaşul tău dragă, ci de al meu, de Ferdinand!
AGLAÉ:
Hm, curios…
PARASCHIVA:
Ce-i atât de curios soro?
AGLAÉ:
Nimic.
PARASCHIVA:
Pentru nimic nu deschideai gura…
AGLAÉ:
Şi pe poştaşul nostru tot Ferdinad îl chema…
PARASCHIVA:
Da unde ai stat?
AGLAÉ:
Pe drumul gării.
PARASCHIVA:
Ei, noi am stat în centru, deci nu era acelaşi, ăsta al meu era ungur, ungur soro…
AGLAÉ:
Și vorbea stricat româneşte…
PARASCHIVA:
Ha-ha-ha! Îmi cânta mereu:
(Începe să cânte):
«Az a szép, Az a szép
Akinek a szeme kék, Akinek a szeme kék...
AGLAÉ (cântă împreună cu Paraschiva):
Lám az enyém, Lám az enyém sőtek kék,
Még se vagyok a babámnak elég szép
Az a szép, Az a szép
Akinek a szeme kék, Akinek a szeme kék...»
PARASCHIVA:
Şi avea o mustăcioară…
AGLAÉ:
Răsucită în sus ca la ofiţerii husari.
PARASCHIVA:
Şi un păr negru…
AGLAÉ:
Cârlionţat.
PARASCHIVA:
Şi nişte ochi…
AGLAÉ:
Negrii ca tăciunele.
PARASCHIVA:
Şi nişte braţe…
AGLAÉ:
Vânjoase.
PARASCHIVA:
Şi nişte…
(Se opreşte brusc.)
Auzi soro, dar tu despre cine vorbeşti?
AGLAÉ:
Cum despre cine, despre poştaş!
PARASCHIVA:
Ia vorbeşte tu despre poştaşul tău şi nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe borşul, că…
AGLAÉ:
Păi, eu despre poştaşul meu vorbeam.
PARASCHIVA:
Ei despre al tău… dacă te mai amesteci în vorbele mele… Aşa, şi îmi plăcea de el, uitam de tot şi de toate când mă lua în braţe, iar când făceam
(Strânge pumnii şi îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!...
Ferdinand începea să strige…
AGLAÉ:
Ioi Iştenem, Iştenem!
PARASCHIVA:
Dar tu…
AGLAÉ:
Eu?!
A PARASCHIVA:
Tu?!
AGLAÉ:
Eu?!
PARASCHIVA:
Ia uite ce avem noi aici – o curvă!... Ha-ha-ha!... Şi eu aş fi jurat că grecul a fost primul…
AGLAÉ:
Te rog să… că eu…
PARASCHIVA:
Tu?!... Ce?!...
AGLAÉ:
Eu-u-u!
PARASCHIVA:
Tu-u-u?
AGLAÉ:
Nu-ţi permit!
PARASCHIVA:
Aşa, şi?...
AGLAÉ:
Am să…
PARASCHIVA:
Ai să?...
AGLAÉ (ia un pahar cu apă şi aruncă apa în ochii Paraschivei):
Na!
AMALTHEIA:
A-a-ah!
PARASCHIVA:
Ha-ha-ha!... Aşa soro mâncaţi-aş coliva ta să ţi-o mănânc, acum îmi place de tine.
(Se şterge cu un şervet.)
Ce aristocrată bine crescută, cu profesor de pian şi franceză şi… cu poştaşul
(Strânge pumnii şi îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!...
AGLAÉ:
T-te r-r-rog să-să mă ierţi nu am…
PARASCHIVA:
Ei, lasă acum dacă tot suntem şogoriţe, ce să ne mai supărăm una pe cealaltă, mai bine spune-mi care ţi s-a părut mai…
AGLAÉ:
Nu înţeleg ce vrei să spui?
PARASCHIVA:
Ei nu înţelegi, ce-i de înţeles aici, care era mai… ungurul sau grecul?...
AGLAÉ:
Mai cum?
PARASCHIVA:
Ei, mai cum? Mai
(Strânge pumnii şi îi trage spre ea, cântând.)
hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!...
AGLAÉ:
Vai, dar cum poţi?
PARASCHIVA:
Lasă soro că ai putut şi tu… Auzi mie mi se pare că oricât ar fi Ferdinand de husar, tot Apostolus e mai ...
AGLAÉ:
Dar tu de unde şti?
PARASCHIVA:
De unde ştiu ce?
AGLAÉ:
Că Apostolus e mai…
PARASCHIVA:
Mai cum?...
AGLAÉ (strânge pumnii şi îi trage spre ea, cântând):
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin…
PARASCHIVA:
Ha-ha-ha!... De unde ştiu că Apostolus…
AGLAÉ:
Da !
PARASCHIVA:
E mai…
AGLAÉ:
Da !
PARASCHIVA (strînge pumnii şi îi trage spre ea, cântând):
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin…
AGLAÉ:
Da !
PARASCHIVA:
Ia auzi soro de unde ştiu?!... Păi grecul ha-ha-ha!...
AGLAÉ:
Ce?...
PARASCHIVA:
Moare după mine, ha-ha-ha!...
AGLAÉ:
Nu se poate!
PARASCHIVA:
Ba se poate soro, se poate…
AGLAÉ:
Nu cred!
PARASCHIVA:
Crede soro şi nu cerceta. Ha-ha-ha!...
AMALTHEIA:
Păi e cu mult mai tânăr…
PARASCHIVA:
Păi tocmai de aceea moare după mine, că-i mai tânăr, ce aţi vrea să moară înaintea mea?... Ha-ha-ha!... Şi tu ce te-ai speriat Aglaio? Credeai că m-am... cu Apostolus al tău, cum te-ai... tu cu Ferdinand al meu?... Auzi, dar te ia, sau rămâi fată mare cu copil mic?...

(Se aud bătăi în ușă.)
TOATE TREI DEODATĂ:
Ps-s-st, țs-s-st!
(Amaltheia iese.)

Va urma.