Logodnicii Amaltheiei (scena IV)

imaginea utilizatorului Mihaylo
Comedie intr-un act

SCENA IV

Aglaé, Paraschiva şi Amaltheia

AMALTHEIA (intrând cu o tavă pe care se afla o sticlă şi trei pahare):
Vai fetelo-o-or…
PARASCHIVA:
Aşa soro, hai să bem şi să ne veselim că viaţa e…
(Câtre Aglaé.)
Ia spune tu soro, pe franţuza ta…
AGLAÉ:
Cést la vie!
PARASCHIVA:
Apoi soro, ţie numai la vie îţi stă gândul… Zi-o pe aia cum e viaţa…
AGLAÉ:
Toujours parsive…
PARASCHIVA:
Aşa da soro! Viaţa e parşivă… Haideţi să bem pentru ea!
AMALTHEIA:
Să bem pentru viaţă!
AGLAÉ:
Vai ce romantic…
PARASCHIVA: (mirosind paharul) Nu ştiu cât e de romantic, da miroase al
dracu de bine!
AGLAÉ:
Moët & Chandon…
AMALTHEIA:
Douăzeci de ani vechime…
PARASCHIVA:
Hai, până la fund!
(Paraschiva goleşte paharul dintr-o dată, iar Amaltheia şi Aglaé doar gustă din el, savurându-l.)
AGLAÉ:
Asemenea licoare nu se bea aşa, cum o bei tu Paraschivo…
PARASCHIVA:
Şi eu cum o beau Aglaio?...
AGLAÉ:
Aşa dintr-o dată, cum beau birjarii şliboviţa, la bufetul gării…
PARASCHIVA:
E-te-te, la ea!... Şi tu cum bei Aglaio... aşa cum beau curvele de pe Champs-Elysées
AGLAÉ:
Vai, dragă, da cum poţi să… eu nu sunt…
PARASCHIVA:
Lasă soro, că nici eu nu sunt birjar.
(Întinzând paharul către Amaltheia.)
Viaţa-i atât de parşivă, încât aş mai bea un pahar pentru ea…
(Amaltheia îi toarnă coniac în pahar.)
Da, e parşivă viaţa… şi lumea e parşivă… numai tu Aglaio singură, din toată lumea, eşti ca lumea!
(Bea tot din pahar şi o întreabă pe Amaltheia.)
Aşa, şi acuma spune soro, cum e noul… focos, focos?... Poate facem un menage á trios?...
AGLAÉ:
Vai dar cum poţi…
PARASCHIVA:
Stai liniştită, tu nu faci parte din distribuţie… Ha-ha-ha!...
(Către Amaltheia.)
Ei, ce zici soro?... De-i tânăr şi arătos… de nu… merci beacoup şi au revoir! Păstreazăţi-l sănătoasă şi împarte-l cu…
(Face semn cu capul spre Aglaé.)
Bine zic Aglaio?...
AGLAÉ (enervată):
Te rog frumos să nu-mi mai spui Aglaio!
PARASCHIVA:
Ei, na! A explodat mămăliga! Da cum să-ţi spun soro?...
AGLAÉ:
Aglaé!
PARASCHIVA (imitând-o):
Aglaé… ce să-ţi spun, Aglaé?... O să răceşti la plămâni dacă îţi spun Aglaio?!... De-ţi spun Aglaé sau Aglaie, e şi lae şi bălaie, tot un drac!... Că v-au pus mumele voastre nişte nume…
(Arătând cu capul spre Amaltheia.)
Iote şi la asta… Amaltheia… nume de capră ha-ha-ha!... Capra divină!... A dat ţâţă la Zeus… Ei şi?... Mare brânză… Paraschiva, Varvara, Filofteia, Aglaia… astea sunt nume româneşti, nume din popor, nu glumă…
AMALTHEIA:
Păi, noi… eu… bunica…
PARASCHIVA:
Ştiu soro, ştiu…
(O imită)
Voi… tu… bunica… Bunică-ta şi-a descălţat opincile pe malul Tisei, şi-a ridicat poalele-n cap în faţa contelui Der-r-rona şi gata, te-a botezat cu nume de capră!... Ha-ha-ha!... Ce să-ţi spun… sânge albastru, nepoată de contesă la-la-la, la-la-la… Şi eu sunt nepoată de erou necunoscut, că bunica s-a crăcit în faţa unui soldat necunoscut când au trecut ruşii în războiul de independenţă prin sat… Cine ştie ce conte o mai fi fost Alioşa sau Andriuşa care i-a pus-o bunică-mi
(Strânge pumnii şi îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!...
(Către Amaltheia.)
Ia mai toarnă-mi soro să beau, că odată-n viaţă faci treizeci de anişori…
AMALTHEIA (turnând în pahare):
AGLAÉ:
Şi pentru împlinirea viselor!...
(Ciocnesc şi beau.)
PARASCHIVA:
Numai pupeze vă ies pe gură. Ptiu, ptiu în cuiburile lor…
(Se preface că scuipă.)
Mă uit la voi ca poarta nouă la viţei, şi mă mir cât sunteţi de proaste…
AGLAÉ:
Bine că eşti tu deşteaptă…
AMALTHEIA:
Las-o dragă că…
PARASCHIVA:
Lasă-mă cu las-o… nici un las-o!... Cu mine să nu faci pe mironosiţa, mai bine spune-mi la ce naiba îţi trebuie musai logodnic?!...
AGLAÉ:
Dar ţie?... Ţie, la ce ţi-au trebuit doi bărbaţi?...
PARASCHIVA:
În sfârşit ai spus şi tu ceva deştept. Ia te uită, nici nu şti din care iepure sare tufa… He-he, ăia era bărbaţi soro!... Bărbaţi adevăraţi, nu din ăștia din zilele noastre… Când m-am măritat cu primul, cu Ilarion, trei săptămâni nu am văzut decât tavanul… Dumnezeu să-l pomenească printre drepţii lui!...
(Îşi face semnul crucii.)
Murise ca un martir, din cauza sfintei cruci…
AGLAÉ:
Era missioner?
PARASCHIVA:
Misioner soro, misioner… mare misioner…
AGLAÉ:
Şi cum s-a întâmplat?...
PARASCHIVA:
Ce?...
AGLAÉ:
Martirajul?!
PARASCHIVA:
L-a ucis unul pentru că-l prinsese sărutând crucea…
AMALTHEIA:
Pe unde era missioner?
PARASCHIVA:
Ei, pe unde putea fi?...
AGLAÉ:
Prin lumea musulmană?
PARASCHIVA:
Nu soro, prin paturile jupâneselor, că avea gusturi… ce mai!
AGLAÉ:
Păi tocmai ai spus că l-a omorât cineva pentru că…
PARASCHIVA:
Pentru că sărutase sfânta cruce, da soro, aşa a fost, numai că, crucea se afla între ţâţele nevestei ăluia de l-a omorât. Ha-ha-ha!...
AMALTHEIA:
Şi cel de-al doilea?...
PARASCHIVA:
Iorgu?!... Bărbat şi ăla soro, mă şi bătea!...
AGLAÉ:
Te băte-e-ea?...
PARASCHIVA:
Da soro, îmi trăgea câte o palmă… de vedeam stele albastre.
AGLAÉ:
Verzi.
PARASCHIVA:
Ce verzi?
AGLAÉ:
Stelele.
PARASCHIVA:
Care stele?
AGLAÉ:
Care le-ai văzut tu, erau verzi, nu albastre.
PARASCHIVA:
Ei, na că aici ai dat-o cu loitra-n gard! De unde şti tu ce stele am văzut eu?...
AGLAÉ:
Toată lumea vede stele verzi.
PARASCHIVA:
Ei şi ce am eu cu lumea şi cu stelele ei?... Lumea vede stele verzi, iar eu văd stele albastre, fiecare cu stelele lui. Auzi, dacă te crezi atât de deşteaptă şi zici că am văzut stele verzi, de ce îmi rămâneau pe sub ochi urme albastre? Ha-ha-ha!... Of, ce bărbat mai era şi Iorgu, Dumnezeu să-l odihnească!
(Îşi face semnul crucii.)
Nu mai e bărbaţi din ăia, ăştia de acum e ca iepurii. Îi prinzi, îi bagi în pat, iar ei dă de două ori din cur şi fuge…
AGLAÉ:
Dar tu de unde şti dragă?...
PARASCHIVA:
Ei, na! Acum şi tu, de unde-i ştiu?... N-oi fi având eu tre-e-eizeci de anişori, dar nici uşă de biserică încă nu am ajuns. Ha-ha-ha!...
(Sună telefonul.)
AMALTHEIA:
Ps-s-st!
AGLAÉ:
Ţs-s-st!
PARASCHIVA:
Doamne!...
(Îşi face semnul crucii.)
AMALTHEIA (ridică receptorul):
Alo-o-ou!... Aţi greşit numărul…
PARASCHIVA: (arătându-i ciuciu, se întoarce către Amaltheia)
Ps-s-st!
(se întoarce şi către Aglaé.)
Ţs-s-t! Ha-ha-ha!... Ia mai toarnă-ne soro un Moët & Chando-o-on… că logodnicul tău… s-o fi rătăcit ca şi ăilalţi, pe care ni-i tot prezinţi an de an, de când ai început să împlineşti treizeci de anişo-o-ori…
(Amaltheia toarnă-n pahare, prefăcându-se că nu se supără.)
AGLAÉ:
Dar rea mai eşti dragă, lasă fata în pace…
PARASCHIVA:
Tot eu sunt rea de gură, ai?! Nu soro, ea este rea de muscă, nu o vezi cum schimbă logodnicii?... Aşa trec prin viaţa ei ca trenurile prin Gara de Nord. Hai să bem pentru ei!
AGLAÉ:
Pentru cine?!
PARASCHIVA:
Pentru ei, pentru logodnici, logodnicii Amaltheiei!
(Beau toate trei, pe urmă tac.)
AGLAÉ:
Delicios coniac.
PARASCHIVA:
Da soro, la zilele ei de naştere, de când a început să împlinească treizeci de anişo-o-ori, totul e delicios şi bun. Cele mai fine băuturi, cele mai alese bucate, cei mai frumoşi logodnici, ha-ha-ha!... Of, îmi aduc aminte de primul ei logodnic… era contabil…
AGLAÉ:
Economist!
PARASCHIVA:
Tot un drac! Da era îna-a-alt, frumo-o-os, blo-o-ond…
AGLAÉ:
Brunet!
PARASCHIVA:
Blond!
AGLAÉ:
Brunet!
PARASCHIVA:
Putea fi şi roşcat, ce l-ai văzut cumva şi noi nu ştim?
AGLAÉ:
Spune tu Amaltheia, cum era?...
AMALTHEIA:
Era brunet.
PARASCHIVA:
Ei, na… ce să-ţi spun?...
(O imită)
Era bru-u-unet! De parcă tu l-ai văzut prin telefon, putea fi şi chel, dar dacă ţi-a spus că-i brunet, tu gata: era bru-u-unet…
AGLAÉ:
Nu văd de ce ar minţi cineva că-i brunet, dacă nu ar fi?!
PARASCHIVA:
Dar de ce ar minţi cineva că vine la ziua ta, şi nu vine?!...
AMALTHEIA:
Pă-ă-ăi…
PARASCHIVA:
Niciun păi soro, niciun păi, că ia uite cum ajungi iar la vorbele mele.
AMALTHEIA:
Care vorbe?
PARASCHIVA:
Cum care, despre bărbaţi, că ăştia din ziua de azi nu sunt bărbaţi… Trebuie să-i prinzi cu arcanul dacă-i vrei în patul tău…
AGLAÉ:
Tu aşa faci dragă, umbli cu arcanul după ei?
PARASCHIVA:
Ce să-ţi spun soro, că în jurul tău roiesc ca muştile în jurul… şti tu ce am vrut să spun…
AGLAÉ:
Vai dragă da cum poţi fi atât de-de, de…
PARASCHIVA:
Hotăreştete odată, cum pot fi!
(Către Amaltheia.)
Auzi, da ăla al doilea, de acu doi ani, de l-ai găsit prin agenţia de matrimoniale, Viorel…
AGLAÉ:
Florin!
PARASCHIVA:
Ce ai soro, de mă tot contrazici?...
AGLAÉ:
Dacă aşa îl chema…
PARASCHIVA:
Îl chema degeaba, că n-a venit nici ăsta, Ha-ha-ha!... Daʾ era frumo-o-os, atât de frumo-o-os… păcat că nu l-a văzut nimeni, ha-ha-ha!...
AGLAÉ:
Cum nu l-a văzut nimeni, nu i-a trimis o fotografie?!...
PARASCHIVA:
E-te-te-te-te, i-a trimis o fotografie, repede te mai bagi tu în seamă… fotografia i-a trimis-o ăla de acuʾ un an, de-i dete babei Rozmarina inelul cu brilliant, ca să i-l aducă, şi i l-a adus, da-n poză, asta da afacere un inel de aur cu brilliant pentru poza Fătfrumosului dân Paşcani.
AGLAÉ:
Din Focşani!
PARASCHIVA:
Dân Paşcani!
AGLAÉ:
Din Focşani
PARASCHIVA:
Bine soro, dân Paşcani fie cum zici!
AGLAÉ:
Din Focşani.
PARASCHIVA:
Bine, bine, cel mai deştept cedează, fie dân Focşani… Na bucură-te şi tu!...
AGLAÉ:
Da de ce să mă bucur? Dacă era din Paşcani, înseamnă că era din Paşcani!
PARASCHIVA:
Putea fi şi din Văşcăuţi să trăiţi că tot nu a venit!
(Se aude soneria.)
AMALTHEIA:
Ps-s-st!
AGLAÉ:
Ţs-s-st!
PARASCHIVA:
Ce să-ţi spun?... Ps-s-st şi ţs-s-st!... că altceva… Du-te soro deschide, poate îsta nu e ca ăilalţi….
(Amaltheia iese.)

Teatru: