Poezii promovate de editorii Hermeneia

bucățică cu bucățică albastrul din cer
se adună deasupra capului meu
în care singurul locuitor ești tu
plimbându-te în cravată și șosete
de-a lungul spinării negre si moi

,

A venit o zi când era să mă nasc
și chiar m-am născut;
n-am putut lepăda celulele și n-am putut nici măcar
să ratez de unul singur.

, , ,

Eşti taică-tu în picioare,
îmi tot spune mama de la o vreme,
voioasă de parcă ar culege ghiocei
în cimitir.
Eu o ascult ca pe o placă dintr-un oraş părăsit.

, , , , ,

dacă te privesc dintr-o parte
așa cum stai întinsă cu spatele ușor arcuit
trupul tău e doar linia unui țărm dincolo de care
cămașa mea pe care ai purtat-o noaptea trecută
e o mare albastră
vezi cutele din dreptul buzunarului de la piept?
acolo e un val

, , , ,

Ai stricat vreodată o bijuterie?... Amestecul acela de filigran și figurine din metal prețios îmbinat ca într-un fel de cheie muzicală complicată. Solzi subțiri ca de șarpe magic cu ochi de smarald. Sîrma aceea aurie încolăcită ca un arc nestatornic în cochilii de safir.

, , , , , , ,

trezește-te îți spun
trezește-te !

nu respira, nu vorbi
tușește tare ca la radiografie uite
încep să se vadă crăpăturile pământului
ca pielea unui întreg popor
care se face cornoasă

, , ,

despletită și singură
primăvara asta și-a vîndut sufletul pe ploi
și inima pe ceață
își trage zilele după ea ca niște zdrențe
le pierde socoteala
uneori le confundă cu nopțile
hoinărește zăludă prin coclauri
moartă de obosită adoarme

, , ,

în groapa comună de la marginea cartierelor
acolo o să fim și noi dacă nu alegem între timp incinerarea. sau tandrețea.
micile semne lăsate pe piele de
lame / cuțite / strălucirea perfidă a soarelui.

Poezie - Hermeneia