• meet joe black   bobadil   20 Iunie 2017
    poemul poartă o idee excelentă, dar...știu că mă repet, cred că ar suna mai bine în engleză, așa cum mi se înfățișează aici în românește este împiedicat. mai cotidian (ă) este agramat în română, greu de atribuit aici vreo licență poetică timpi goi este o exprimare complet nereușită, prefer tipi goi sau tâmpi goi pe vremea când era sacră este mult prea prozaică repet, propun să renunți să mai scrii în limba română pe care, evident, nu o mai manevrezi cum se cuvine, și nu e nicio problemă cu asta, eu chiar mi-aș dori să te citesc în americanos... nu de altceva, dar să-mi placă și mie ce citesc  
    la textul   moartea mai cotidiană

  • Mie chiar îmi plac poemele   bobadil   13 Iunie 2017
    Mie chiar îmi plac poemele tale cu sacha, și nu doar pentru că nu înțeleg numele ăsta... dacă era sascha... pricepeam și eu dar mă rog, nu asta voiam să spun, ce voiam să spun era că ar fi bine să revezi textul și să corectezi nu puținele erori de genul conjugarea verbului (greu de tot) a târî la viitor în cazul de față, apoi sacha ăsta se uită până sfârșitul filmului, mai sus sunt nesfărșite... etc Dacă e să trec peste acest aspect neîngrijit al scriiturii, poemul e cam clișeistic, caii ăștia parcă i-am citit de prea multe ori, ok, hai să-i ardă soarele ăla și să scape sacha (cum se citește numele ăsta, saka?) de corvoadă
    la textul   halucinogen 2

  • Românește fără pește   bobadil   08 Iunie 2017
    Mie mi-a plăcut textul, m-am simțit și oarecum vizat (ca să zic așa)... ca să mă apăr nu vreau să mă leg de vreunul dintre cele nu-știu-câte typos din text și să le numesc greșeli de limbă, ar însemna să fiu de-a dreptul tendențios, dar totuși aici... curiozitatea nu mi-a adus de prea multe câștig... cred că vorbim despre o eroare de limbaj, îmi vine greu să cred că tastele o și r și i au dat rateu deodată sub degetele autorului care ar fi vrut să scrie ... curiozitatea nu mi-a adus de prea multe ORI  câștig. Dar să lasăm acese detalii deoparte... textul este bun, este bine scris, din nou îmi amintește de acel ciclu România lui V.T. la care am contribuit și eu, așa cum m-am priceput și cred că acest gen de texte ar trebui să aibe o vizibilitate cât mai mare pentru că ele ating o problematică de viață a noastră, a românilor de pretutindeni, o vibrație universală coborâtă la noi pe pernă când punem capul la culcare și visăm la o lume mai bună care, să recunoaștem, pentru noi românii cel puțin a fost mereu peste ocean.  
    la textul   rockfish

  • Mulțumesc pentru opinie   Cristina Moldoveanu   29 Mai 2017
    Mulțumesc pentru opinie Bobadil. Corect! Ai naibii hackeri. 
    la textul   Incognito

  • Un poem generos în prima   bobadil   26 Mai 2017
    Un poem generos în prima parte dar obosit, parcă atârnînd de cuvinte ca o gumă de mestecat în cea de-a doua. Zici că poate cineva ți-a intrat în calculator și ți-a furat duhul? Huh... ai naibii hackeri ! Ne lovesc până și pe noi, amărâții de poeți și ne fură inspirația numai așa, de-ai naibii
    la textul   Incognito

  • domnule Gorun, mă bucură   Cristina Moldoveanu   26 Mai 2017
    domnule Gorun, mă bucură comentariul dvs. generos. Poezia asta a fost cam buclucașă fiindcă a apărut după ce un tîmpit mi-a intrat în calculator noaptea trecută și a șters-o din fașă. M-am enervat fiindcă era tîrziu, dar am rescris-o deoarece țineam minte cam toate imaginile din textul inițial și ea cerea să se nască. Mulțumesc mult. 
    la textul   Incognito

  • Mai avem nevoie si de asa   Sixtus   26 Mai 2017
    Mai avem nevoie si de asa ceva, ca prea ne-am invatat sa facem pe durii; chipurile, ca sa nu devenim "patetici"
    la textul   diminețile acelea

  • Scrisă într-un moment de   Sixtus   26 Mai 2017
    Scrisă într-un moment de graţie, poezia aceasta începe să dea măsura maturităţii autoarei, pe care o urmăresc cum evoluează, cu urcuşuri şi coborâşuri. A înţelege ce-ţi spune tăcerea ascultând doar pe jumătate cum ce se aude îşi trage seva din ceea ce nu (se aude). A vedea nevăzutul, doare un strop din el, în văzut, a înţelege perfect fără să ştii nimic, înseamnă, pur şi simplu revelaţie. Revelaţie pe care se brodează tot restul simbolisticii şi sugestiei textului. Simbolistică şi sugestie pe care nu vreau să le interpretez/comentez pentru că risc să le distrug. Întocmai cum aş diseca o floare, din  care viaţa a dispărut, ca să văd de ce are parfum şi bucură ochiul.    
    la textul   Incognito

  • Acest periplu sentimental   Cristina Moldoveanu   25 Mai 2017
    Acest periplu sentimental alert mi se pare de o frivolitate încîntătoare. Remarc unele exprimări puțin diluate dar ansamblul susține o poezie de chihlimbar cald, luminînd obiectele, ușuratice prin ele însele. O exprimare puțin confuză cînd apare revolta pe fereastră. 
    la textul   diminețile acelea

  • un poem discursiv, declarativ   bobadil   25 Mai 2017
    un poem discursiv, declarativ, echidistant dar plin de bune intenții și nu doar amoroase, un fel de hai cu mine că-i mai bine... pe care eu îl rețin. nu sunt adeptul recomandărilor de genul... ar trebui să mai faci pe ici pe colo aia și ailaltă în asemenea situații literare... cu toate că, recunosc,  mi-ar fi plăcut să citesc și altceva pe ici, pe colo.
    la textul   diminețile acelea