trăiesc într-un cub de aer gri
orice traiectorie îşi pierde precizia
nu ştiu de ce nu ne lovim unul de celălalt
aştept să iasă din cer o balenă ucigaşă să ne înghită pe toţi
aşteptarea asta mă ţine trează nopţile timp in care
peste trupul meu se aşterne moartea ca o cenuşă
un război ne-ar face mai buni 
o pace, două ne-ar infuza iubirea în pet-uri
pe oriunde cubul s-ar fisura altcineva de dincolo ar tăcea aceeaşi tăcere
bla-bla bla-bla

nu e tragic, e chiar amuzant 
să constaţi că nu mai e nimic de adăugat 
la scena asta