primăvara o să facă implozie în noi,
după lungile zile în care ne-am sufocat în hainele groase ca în niște camere închise,

noapte și zi,
turbinele au învârtit motoarele excavatoarelor care ne-au curățat drumurile 
acum, ne lăsăm în noi înșine fricile
ca pe niște copii obraznici care trebuie pedepsiți
și privim afară, da, primavara asta e un spital cu pereții murdari și podele lucioase, în care ne vindecăm,

ne resorbim pansamentele,
aseptici și tulburători,
tragem o linie invizibilă ca pe o doza de cocaină,
după lungile seri în care ne-am sufocat în spatele perdelelor lungi și groase,
ea o să ne țină mai departe vii și electrici,

o să fie bariera care o să ne separe și pe mai departe 
viața de moarte,
ea o să fie camera noastră secretă în care noi, singuri acolo, o să trăim mai departe cu dragostea și fetele noastre dezinfectate,
cu inimile noastre pline de clor.