, Numărul de afișări
1811
Penițe
- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Cine a acordat penițe de aur
elena katamira, elena istrati
Acțiuni
- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
suntem propria noastra iluzie
Ai dreptate cu această primă interpretare. Dar…
Acest text s-a dorit a fi polisemantic, făcând parte dintre metaforele „transemantice” (despre care am mai vorbit pe aici şi voi mai vorbi), adică cele care permit cititorului să (îşi) propună singur o semnificaţie a „termenului lipsă”, metafore care sunt distincte de tipurile „revelatoare” şi „plasticizante” (Blaga) sau metaforă „moartă” şi metaforă „vie” (Ricoeur). Dar a dori e una şi a realiza, e alta. Poate, de această dată, nu. Se va vedea ulterior de ce.
O poveste Zen se aproprie de interpretarea ta.
Al şaselea Patriarh Zen, Maestrul Hung-Yen (Gunin) dorea să-şi desemneze succesorul. Pentru aceasta a cerut discipolilor să compună, oricare dintre ei, o ştanţă.
Shen Hsiu, considerat de către toţi discipolii ca fiind cel mai înditruit să-i succeadă Patriarhului, a scris:
<i> Corpul nostru este arborele bodhi,
Mintea noastră – o oglindă strălucitoare,
Cu grijă le scuturăm şi le ştergem întruna,
Ca să nu lansăm praful să se depună pe ele.</i>
În replică, Hui-Neng (Eno) a spuns:
<i> Nu există arborele iluminării (bodhi),
Nici rama oglinzii strălucitoare,
Cum, intrinsec, totul este vid,
Unde s-ar putea depune praful?</i>
Şi a devenit, ulterior, a şaptelea Patriarh Zen.
Mult timp după de am scris textul meu „Self” mi-am reamintit că, în urmă c cu şi mai mult timp, citisem povestea de mai sus.
O altă interpretare, care pare a fi doar o diferenţă de „nuanţă” (dar această diferenţă este extrem de importantă), o propune, indirect, Nagarajuna (unul dintre cei mai importanţi precursori ai <i>Logicii Budhiste</i> care a introdus <i>Tetralema</i>. Spre deosebire de <i>Logica Occidentală</i> cu trei valori: „adevărat”, „fals” şi „terţ inclus [şi adevărat şi fals]”, dacă nu se merge pe ideea „terţului exclus”, Tetralema mai introduce şi valoarea „nici fals nici adevărat”). O interpretare, plecând de la Nagarajuna, mi se pare extrem de interesantă. Nefericirea este că în cadrul spaţiului redus al acestui comentariu nu o pot dezvolta. Poate o voi face altă dată într-un text separat.
În fine, o altă interpretare se regăseşte de această dată în contextul nostru cultural. Ea aparţine lui Thomas Metzinger (<i>The Ego Tunnel: The Science of the Mind and the Myth of the Self,<i/> 2009). Din păcate nici aspra acesteia nu mă pot opri, din motive evidente, deşi aş dori-o. Dar şi de ea se aproprie cele afirmate de Elena.
Şi sunt sigur că mai pot să apară o mulţime de alte interpretări.
Ce mă interesează în cadrul discuţiei pe marginea textului meu, ar fi emiterea, de către eventualii comentatori şi a altor interpretări decât cele sugerate anterior. Şi aceasta deoarece textul „meu” nu este decât o pastişe a splendidei ziceri care aparţine lui Hui-Neng.
Felicitări pentru comentariul care (i)luminează textul! M-a pus pe gânduri și admir demersul reflexiv din spatele textului. Eu chiar m-aș bucura de un text care să dezvolte ideile din comentariu.
mă uit în oglindă
oglinda sunt eu
eu nu sunt