După ce i-au împachetat viața
în toate coletele, cotletele, trotinetele,
florile chiar,
sau multe alte multicolore fapte,
l-au așezat pe butucul zilelor negre
și nopților albe.
El a mai dat puțin din aripi,
și-a întors spatele de Lumină către Umbră,
a aprins becurile cu degetul pe întrerupător, 
ușor nedumirit,
alb precum ceara lui Dumnezeu.
După ce se petreceau toate
către trecut ori viitor,
toate cele plătite și toate cele încasate,
toți au citit în codul lui de bare de pe pereți,
dincolo de fereastra din termopan,
în camera cu uși din lemn și sticlă,
cu plante încă vii în ghivece din plastic ieftin…
cu multe soluri amestecate,
toți au citit în ultima lui cristalogramă
viitorul alb și viitorul negru
al unei meniri.