mergeam încet
ne ţineam palmele lipite
şi ude
iar de sus se izbeau frunze de noi
cu zgomotul unei pipe lovită de unghie
 
aş fi vrut
să văd doar clădiri demolate
mai mulţi oameni zgribulindu-se tandru
decât destinzându-se leneş
tu erai calmă ca luna
din tine respira tot mai mult ceaţa
şi iarna
şi îţi păsa atât de puţin de partea din noi
strivită între cărămizile roşii
 
mergeam tot mai încet
iar când ne opream
se-auzea scrâşnet de frâne pe-asfalt
şerpi negri de bitum răsăreau unduit
printre gropile vechi
sau poate doar foşnet de frunze
călcate
protestând inutil