imaginea utilizatorului elena istrati

efectul compton

...
Alt

azi am vorbit despre moarte
ca și cum deja ne privea printre frunzele sălciilor odată cu apusul
fiecare aducea câte un mort și îl punea în mijlocul cercului apoi
scoteam lacrimile cristalizate greșit le rearanjam
ne întâlneam cu cel mai apropiat dintre ei în nanospațiul dintre credințe
mă gândeam ce trist să nu avem scăpare din noi înșine
degeaba pretindem că putem vedea dincolo de aparențe
cerul mai are un cer deasupra lui  
pământul un pământ sub el
una dintre noi orbea și noi îi strigam să-și ierte morții
cireșul smuls dintre roadele copilăriei
ștreangul ascuns de eșarfă și
îndârjirea de a nu uita
de fapt
nu mai era niciun cerc de la o vreme
voi desenați bărci și fluturi și poduri și energii roz
moartea devenise o casă de păpuși
în care e permanent ora ceaiului
atunci
eu mi-am închis agonia
într-o piramidă cu vârful spre soare și
am plecat pe fereastra din apex  
mare cât un foton
 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului Virgil
    Virgil

    orașul compton este un oraș mizerabil din south LA. ce este efectul compton nu știu.

  • imaginea utilizatorului elena istrati
    elena istrati

    efectul compton intra în programa pentru fizica de liceu  a generației mele... așa că a rămas în cultura mea generală... eu cred că doar nu îți amintești despre dualitatea undă corpuscul a luminii ori n-ai făcut legătura. De fapt, știi. :)

  • imaginea utilizatorului Virgil
    Virgil

    ca să vezi

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    Un poem prea încărcat de prețiozități care îi diminuează mesajul, altfel unul deosebit. Imaginea din incipit, apoi noțiuni complexe ca nanospațiu, apex, foton, etc citind acest poem te simți ca la un extemporal. Apoi prozodia are timpii complet amestecați de nu mai știi unde să te poziționezi ca să înțelegi și tu biet cititor analfabet ceva... ca aici de exemplu
    „nu mai ERA niciun cerc de la o vreme
    voi DESENAȚI bărci și fluturi și poduri și energii roz
    moartea DEVENISE o casă de păpuși
    în care E permanent ora ceaiului”
    Such a waste

    • imaginea utilizatorului elena istrati
      elena istrati

      am impresia că te fac să te simți prost pentru că gândesc, așa e, Andrei?!... Mulțumesc pentru utilizarea corectă a noțiunii de prozodie, îți dau notă maximă la acest subpunct.  Deși comentariul tău nu îl văd acum ca fiind îndreptățit, după un timp, când voi mai reveni asupra textului, voi medita. E un text postat imediat ce a fost scris și a fost scris cam dintr-o suflare...   :) 

    • imaginea utilizatorului elena istrati
      elena istrati

      timpurile și modurile verbelor subliniate de tine sunt: trecut-imperfect, trecut-imperfect, apoi urmează o schimbare de plan care e pusă în evidență de mai mult ca perfectul folosit ,,devenise”, iar prezentul subliniat de tine vrea să surprindă o imagine ,,inghețată” - dacă ai nepoțică poate știi că sunt case de păpuși care se vând cu păpuși în ele într-o anumită postură... de exemplu așezate la o masă cu veselă de ceai.
      Încă mi se pare logic, nu știu ce altceva decât verbele și timpurile folosite ar fi putut transmite ce am intenționat. Dacă ai sugestii, le aștept...
       

  • aalizeei

    pentru mine versuri/expresii de genul:
    "scoteam lacrimile cristalizate greșit le rearanjam"/"nanospațiul dintre credințe"/"am plecat pe fereastra din apex  
    mare cât un foton"
    atunci când le citesc și nu numai aici sînt un prilej de a mă întreba de ce nu ne exprimăm simplu emoțiile; de ce alegem să le "fotonizăm" și să alegem exprimări nefirești care nici măcar ca metaforă nu se susțin? asemenea abordări nici măcar nu ne mai fac sa ne punem întrebarea desuetă-ce avrut să spună poetul în....?
    apoi:
    "mă gândeam ce trist să nu avem scăpare din noi înșine
    degeaba pretindem că putem vedea dincolo de aparențe
    cerul mai are un cer deasupra lui  
    pământul un pământ sub el"​
    parcă ai cita fără nicio implicare.
     și da, timpurile nu sînt la locul lor și  îmi permit să și sugerez nu doar să critic:

    în text:​
    "nu mai era niciun cerc de la o vreme
    voi desenați bărci și fluturi și poduri și energii roz
    moartea devenise o casă de păpuși
    în care e permanent ora ceaiului
    atunci
    eu mi-am închis agonia"

    sugestie:​
    ​de la o vreme nu mai era niciun cerc
    moartea devenise o casă de păpuși
    în care era permanent ora ceaiului ​
    atunci voi desenați ​bărci și fluturi și poduri și energii roz
    atunci
    ​eu mi-am închis agonia...

    atenție la (i)logica acestui vers​:
    "una dintre noi orbea și noi îi strigam să-și ierte morții"​

Numărul de afișări

4092

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com