efectul compton

azi am vorbit despre moarte
ca și cum deja ne privea printre frunzele sălciilor odată cu apusul
fiecare aducea câte un mort și îl punea în mijlocul cercului apoi
scoteam lacrimile cristalizate greșit le rearanjam
ne întâlneam cu cel mai apropiat dintre ei în nanospațiul dintre credințe
mă gândeam ce trist să nu avem scăpare din noi înșine
degeaba pretindem că putem vedea dincolo de aparențe
cerul mai are un cer deasupra lui
pământul un pământ sub el
una dintre noi orbea și noi îi strigam să-și ierte morții
cireșul smuls dintre roadele copilăriei
ștreangul ascuns de eșarfă și
îndârjirea de a nu uita
de fapt
nu mai era niciun cerc de la o vreme
voi desenați bărci și fluturi și poduri și energii roz
moartea devenise o casă de păpuși
în care e permanent ora ceaiului
atunci
eu mi-am închis agonia
într-o piramidă cu vârful spre soare și
am plecat pe fereastra din apex
mare cât un foton
Comentarii
Un poem prea încărcat de prețiozități care îi diminuează mesajul, altfel unul deosebit. Imaginea din incipit, apoi noțiuni complexe ca nanospațiu, apex, foton, etc citind acest poem te simți ca la un extemporal. Apoi prozodia are timpii complet amestecați de nu mai știi unde să te poziționezi ca să înțelegi și tu biet cititor analfabet ceva... ca aici de exemplu
„nu mai ERA niciun cerc de la o vreme
voi DESENAȚI bărci și fluturi și poduri și energii roz
moartea DEVENISE o casă de păpuși
în care E permanent ora ceaiului”
Such a waste
pentru mine versuri/expresii de genul:
"scoteam lacrimile cristalizate greșit le rearanjam"/"nanospațiul dintre credințe"/"am plecat pe fereastra din apex
mare cât un foton"
atunci când le citesc și nu numai aici sînt un prilej de a mă întreba de ce nu ne exprimăm simplu emoțiile; de ce alegem să le "fotonizăm" și să alegem exprimări nefirești care nici măcar ca metaforă nu se susțin? asemenea abordări nici măcar nu ne mai fac sa ne punem întrebarea desuetă-ce avrut să spună poetul în....?
apoi:
"mă gândeam ce trist să nu avem scăpare din noi înșine
degeaba pretindem că putem vedea dincolo de aparențe
cerul mai are un cer deasupra lui
pământul un pământ sub el"
parcă ai cita fără nicio implicare.
și da, timpurile nu sînt la locul lor și îmi permit să și sugerez nu doar să critic:
în text:
"nu mai era niciun cerc de la o vreme
voi desenați bărci și fluturi și poduri și energii roz
moartea devenise o casă de păpuși
în care e permanent ora ceaiului
atunci
eu mi-am închis agonia"
sugestie:
de la o vreme nu mai era niciun cerc
moartea devenise o casă de păpuși
în care era permanent ora ceaiului
atunci voi desenați bărci și fluturi și poduri și energii roz
atunci
eu mi-am închis agonia...
atenție la (i)logica acestui vers:
"una dintre noi orbea și noi îi strigam să-și ierte morții"
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
orașul compton este un oraș mizerabil din south LA. ce este efectul compton nu știu.
efectul compton intra în programa pentru fizica de liceu a generației mele... așa că a rămas în cultura mea generală... eu cred că doar nu îți amintești despre dualitatea undă corpuscul a luminii ori n-ai făcut legătura. De fapt, știi. :)
ca să vezi
ca să vezi: unde e conținutul sau politețea comentariului tău, Virgil?