AUTOR:    Shay Agnon (Premiul Nobel pentru Literatură - 1966) 

Trei surori 

(Lui Berl Katzenelson binecuvântare) 

Trei surori locuiau într-o casă întunecată, acolo ele coseau altora lenjerie. 
De la răsărit şi până la miez de noapte trudeau, din ieşirea din Shabat până la lăsarea Shabatului ce vine, şi din degetele lor nu cădeau nu foarfeca, nu acul şi nu se liniştea geamătul inimii lor, nu în zilele cu soare, nu în cele ploioase. Câştig nu venea din munca lor grea. Sătule nu se culcau, chiar de primeau vreo bucată de pâine uscată. 

O dată s-au pus pe cusut o haină frumoasă pentru o mireasă bogată. La capătul muncii lor s-au gândit că tot nimic n-au, doar carne şi piele, îmbătrânită pielea, obosită. 
Li se umpluseră inimile cu tristeţe. 
Oftă una şi zise:
Toată viaţa trudirăm pentru altele dar pentru noi n-avem măcar o brumă de pânză, să ne coasem linţoliul. 
Ţipă a două soră:
soro nu deschide gura la Satan !  Apoi oftă şi ea din greu, până se udă cu lacrimi amare. 
Ceru sora a treia cuvântul.
Dar cum a deschis să vorbească, îi ţâşniră din gură stropi de sânge care pătară lenjeria la care munciseră. 
Când au adus rochia miresei, stăpânul ieşi din palatul său. Văzu pata de sânge. Certă femeile cu grele dojeni. Nu mai trebuie spus că nu plăti un ban pentru munca femeilor.
 
Vai.. Dacă a două soră ar fi scuipat sângele şi a treia ar fi plâns lacrimile, puteau spăla sângele cu lacrimi şi domnul nu s-ar fi supărat. Dar vezi.. nu-i totul drept la timpul său. 
Şi chiar de totul ar fi fost dres după ordinea cea bună, sora asta să fi plâns întâi şi sora aia sângele să-l scuipe apoi, tot nu vom găsim în povestea noastră, o deplină consolare. 

Traducere:  Adrian G 

 Note

1-Textul a fost publicat în limba ebraică în 1937 reflectând spirtul de muncă sisifică al epocii. 
În text, surorile lui Agnon nu au nume. În felul acesta ele se prezintă ca un monolit, sunt moirele unui destin ingrat. Prima parte a textului este marcată de negaţia NU, care se repetă eufonic amintind zgomotul sacadat al maşinilor de cusut. Surorile deşi se ocupă de miezul vieţii: haine pentru naşteri, botezuri, nunţi, moarte, sunt sărace şi bolnave, una din ele tuberculoasă, scuipă sânge. Muncesc fără de răgaz şi fără o compensaţie substanţială. Sunt piele şi os, reflexie care duce la un deznodământ nefericit: una lamentează propria sărăcie, urmează alta care plânge înfricoşată de invocarea morţii, iar a treia încercând şi ea să vorbească pătează cu sânge comanda importantă la care lucrau, anulând speranţa de mai bine. Agnon subliniază în final că inversarea temporală a secvenţei nu soluţionează problema, karma celor trei surori este imuabilă. 

2 - Nu cunosc altă traducere in limba română !