drumul
, Virgil - 05/18/2015 - 23:52.
...
uneori drumul devine la fel de singur ca mine
îl rup de început îl rup de sfîrșit
merg fără să-l calc
merg afundat în el ca într-un tranșeu de oameni și zile
merg singur
la capătul lui nu e nimeni
doar o perfectă golire de univers printre degete
trec epidemii și războaie
trec ape gunoaie jivine
cadavre
trec vremuri rele
apoi vremurile mele aproape nebune
cînd adorm drumul adoarme și el
singur și rece
încolăcit ca un cîine
în mine
Comentarii
Numărul de afișări
1471
Penițe
- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Cine a acordat penițe de aur
elena katamira, a.a.a.
Acțiuni
- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
Cu excepţia versului "doar o perfectă golire de unviers printre degete" (care e niţel stângaci şi prea sentenţios faţă de rest), mi se pare un text excelent, resemant şi lucid, onest şi echilibrat artistic, care nu face paradă ideatică ori discursivă, ci transmite şi atât.
am avut și eu puțin rezerve cînd l-am citit. dar încă nu am găsit o soluție mai bună, în timp ce totuși am vrut să pun acolo ceva de genul acela.