plictisiți, umblând dintr-un cuvânt în altul
împinși de la spate de propriile bărbi lungi, decorative
făceau un fel de mizerie plastică în jurul lor până când cineva declara greva tăcerii 
se auzea doar o dimineață de struguri pocnind în butoaie
perisabil timpul duhnind la soare, cuvintele 
în sfârșit respirau, beți poeții imaginau călătorii intravenoase
era poate duminică sau mai degrabă doar un semafor blocat pe linia întâi
aș fi putut să mă nasc chiar în secunda aceea
nimeni nu mă aștepta și e cel mai bun moment să apari
ca o surpriză adăugată rutinei, dar
încă nu știam mai nimic despre mine
tot ce însemna corp suflet spirit era o încolăcire de date inexacte, o totală și inestetică asimetrie 
cartonul reciclabil ar putea face față oricareri invazii
am compus simfonia trenurilor subterane, de acolo de unde vin melcii în ritualuri acvatice
și toate astea pentru că fetița mea nu se teme de monștri