ora cinci dimineața
creierul nu mai vrea să vadă pe nimeni și gata!
televizorul e doar o mobilă
lângă care îți așezi vaza cu flori
să nu ajungă Dracula până acolo și crezi că dai cu tifla destinului
sau că hârtia și creionul te-ar putea salva acum dar oare
sexul se poate ridica în picioare și aplauda în fața frumuseții
author! author!
sau viața e alcătuită doar din păcate irezistibile
care au privilegiul pantofilor lui Dumnezeu pe care-i lustruim fără încetare?

sexul ăsta cuminte
ca mortul pe care prietenii îl iau de umeri
și-l scot afară din casă fără să-l întrebe
ca o unealtă pusă bine pentru un sezon
pe care îl simte dureros doar piciorul
înainte de a păși pe asfalt când
semafoarele semnalizează doar verde
iar moartea e mai departe
sau mai aproape ca oricând