sînt un tată vitreg amintirilor mele

Virgil - 11/18/2015 - 16:51.
...
sînt un tată vitreg amintirilor mele
le abandonez zile la rînd
nu le hrănesc nu le caut nu îmi pasă de ele
nu le adăpostesc și nu le vreau niciodată
nici măcar de crăciun
la aceeași masă cu mine
le uit
iar cînd întîmplător le întîlnesc le evit
cu dispreț ca pe o stare inferioară
a existenței
ca pe un primitivism acut și imbecil
o dovadă a lipsei de perspectivă
și de context
uneori ne privim reciproc
prin geamul prăfuit al nitratului
de celuloză
fără să simțim nimic unul pentru celălalt
decît poate o nevoie dureroasă
după senzația pe care a avut-o atunci
viața
Comentarii
Numărul de afișări
2746
Penițe
- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Cine a acordat penițe de aur
elena katamira
Acțiuni
- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
Cred că poemul mai trebuie lucrat, ideea este foarte bună însă dau peste aceste nu vreau să le zic stângăcii pentru că de fapt ele sunt excese de limbaj
„nu le adăpostesc și nu le vreau niciodată
nici măcar de crăciun
la aceeași masă cu mine” - aici excesul de limbaj crează o contradicție sui-generis re. masa de crăciun
„uneori ne privim reciproc” - un exces de limbaj teribil de ingineresc, ne privim reciproc, adică? Ne privim nu? Adică reciproc, adică reciproc. Ne privim reciproc. Ne privim inginerește, reciproc, ne uităm unul la altul, reciproc, ne reciprocim privindu-ne reciproc carevasăzică.
„fără să simțim nimic unul pentru celălalt
decît poate o nevoie dureroasă
după senzația pe care a avut-o atunci
viața”
Acest final este teribil de neinspirat, așezarea și folosirea cuvintelor te poate duce cu gândul la un om așezat pe budă care are o problemă cu nevoile sale, versurile sunt hilare oricât de mult am încercat să le citesc în altă cheie, această imagine a omului așezat pe budă care are o nevoie dureroasă și nu oricum, ci după senzația pe care a avut-o atunci viața a continuat să mă urmărească.
Poemul mai trebuie lucrat.
Hotaraste-te, Boba. Ideea unui text n-are ce cauta in poezie. Poezia, dupa umila mea parere, este sugestie si nu idei clare care pot fi expuse in texte de alta natura decat cele poetice. Esti amabil sa ne spui si noua clar care este odeea aia de-i buna in acest text de-l epuizeaza odata ce ai formulat-o? In rest, unele dintre observatiile tale referitoare la cele spuse si modul in care sunt spuse mi se par corecte.
ok, poate că nu mai știu eu bine limba română (deși mă îndoiesc), dar nu înțeleg mai nimic din așa zisele argumente ale lui bobadil.
unde este contradicția sui generis în ce privește masa de crăciun? eu văd (totuși) o distincție între a nu adăposti, hrăni, etc (pe de-o parte) și a accepta la aceeași masă cu tine de crăciun (pe de altă parte). nu văd contradicția. poate explică bobadil.
apoi, chestia cu privitul reciproc mi se pare realmente un fel de nod în papură. poate suna puțin pleonastic dar expresia se folosește în limba română și probabil e un fel de a sublinia simultaneitatea gestului. a spune „ne privim simultan” sau „ne privim în exact același timp” ar suna cam artificial în opinia mea. nu văd absolut nicio problemă cu „ne privim reciproc”.
în ce privește ultima parte, părerea mea este că interpretarea ta nu comunică nimic despre o problemă a textului ci mai degrabă comunică o suspectă tendință spre scatofilie în ceea ce te privește.
și nu, textul nu mai trebuie lucrat. nu că m-aș încăpățîna prostește dar cred că mai degrabă tu ai o problemă (nu intenționez să spun mai multe despre ea) de care trebuie să te ocupi. și problema asta nu are în esență nicio legătură cu textele mele.
Ideea bună este conținută în titlu, nu vreau să mă lansez într-o polemică cu Gorunul aici pentru că a venit toamna și mi se pare că i s-au cam îngălbenit frunzele, aștept cu interes primăvara, renașterea.
Virgil, explică bobadil, că d-aia e bobadil, ca să explice. În prima strofă avem de-a face cu o contradicție „sui-generis” între „niciodată” și „nici măcar”... ca și cum masa de crăciun ar fi o excepție de la „niciodată”, de aceea făceam și referire la abuzul de limbaj, abuz care denotă o sărăcie a mijloacelor poetice autentice.
În legătură cu privitul reciproc, ai spus chiar tu că sună la o adică „puțin pleonastic”, eu spun din nou că este un abuz de limbaj care denotă o sărăcie a mijloacelor poetice, o folosire rudimentară a limbii române în poezie și, da, recunosc, este un lucru extraordinar ca un om care nu mai trăiește în țară de atâția ani să scrie totuși românește, eu unul nu pot fi convins așa de ușor. Ne privim reciproc, ne iubim reciproc, ne tutuim reciproc la urma urmei, ne reciprocăm reciproc și cu asta basta.
... iar dacă nevoia aia dureroasă asociată cu senzația pe care a avut-o cine crezi? insăși „viața” ți se pare ok atunci nu mai am ce să adaug.
Iar dacă nu vrei să rescrii această idee excelentă din titlu, e treaba ta. Mie unuia sincer mi s-a părut mereu mai greu să îmi pun titluri la texte, se pare că tu ești exact pe dos, îți vine greu să pui texte la titluri, adică dpmdv ai putea fi exact pe dos având o suspectă înclinație spre partea din spate.
sper că îți dai seama, bobadil, în momentul cînd cineva îmi spune „adică dpmdv ai putea fi exact pe dos având o suspectă înclinație spre partea din spate” fără absolut niciun motiv, mă pierde ca partener de discuție.
sper că îți dai seama, virgil, în momentul cînd cineva îmi spune primul „părerea mea este că interpretarea ta nu comunică nimic despre o problemă a textului ci mai degrabă comunică o suspectă tendință spre scatofilie în ceea ce te privește” iote că nu mă pierde ca partener de discuție și știi de ce? Ia ghici că tu le știi pe toate de parcă ai fi mafalda. Iar despre discuție, sincer, când faci așa, mai că nu îmi doresc un așa partener. Dar nu pot minți, îmi doresc discuțiile cu tine și respect punctele tale de vedere pentru că au consistența lor. Eu uneori (poate prea des) fac pe bufonul, dar tu știi asta deja. Însă bufonul are atenția trează