l'air du temps (1)
de câte ori își julește genunchii în
curtea spitalului dorothy
își caută creta în șorțuleț și desenează
pe gardul verde: prințese, mure, corăbii
și cai
după micul dejun cadrele medicale o strigă pe numele mic
și îi oferă o doză dublă de realitate
plus o jumătate de tabletă bună pentru
agitații și crize spirituale
dorothy le înghite fără apă, doar cu săpun
apoi brancardierii o dezleagă și îi zic
să nu-și mai pună garoul în jurul gâtului
pentru că asta e meseria lor
înainte de vizită dorothy e spălată uscată pieptănată și așezată
în rândul celor fără speranță apoi, cu diagnosticul pus
viața reintră în normal
vocile din cap se împrietenesc și merg la bowling,
doctorii își invită pacienții la un Martini cu amputări,
asistentele golesc toate pilulele din dulapul cu cap de mort
și le duc acasă, la familii, ca take-away.
spre seară nivelul crește iar
ferestrele se aburesc sub lună
cheile zornăie pacienții intră în apnee albastră
și morții din congelatoare sunt rugați
să își aleagă garderoba pentru a doua zi
numai dorothy își conturează sprâncenele în bisturiu,
caută în șorțuleț garoul, își dă buzele cu cretă
apoi, fericită de cum se termină
ultimul episod pe Discovery Channel
își face un selfie cu crucea roșie
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com