crăciunul
un fel de traistă cu fructe stafidite dulci amărui
în vitrina unui magazin
care și-a închis în noaptea asta obloanele
pentru tine
o traistă ciudată plină cu lucruri care au fost cîndva
iar acum nu mai pot decît să doară
lucruri pe care sîntem obligați să le privim
și să ni le amintim
în fiecare an
precum copilăria
pe care o vedem în alții acum
- animal atît de sălbatic -
și atît de frumos
animal pe care fiecare l-am scăpat cîndva din mîini
și nu l-am mai putut prinde niciodată de atunci
sau precum părinții
pe care îi priveam cîndva ca pe niște semizei
ne urcam pe umerii lor
le așteptam cuvintele îi imitam pe ascuns
iar astăzi
astăzi sînt undeva
dacă mai sînt
printre cuvinte din ce în ce mai puține
sau precum prietenii
prietenii care cîndva erau și ei tineri și mulți
nu aveau cancer
nu erau divorțați
și nu erau departe
și mai ales nu erau neprieteni
sau precum acele vremuri cînd nu ne învățasem încă atît de bine să jignim
sau să fim jigniți
cînd nu ne obișnuisem cu invidia
sau cu frica
din noi sau din alții
sau cu minciuna
cu jocul perfid de lumini și umbre
al maturizării
vremurile acelea cînd încă mai credeam
și mai speram
vremurile cînd încă nu toate lucrurile se puteau cumpăra cu bani
sau cu orice altceva
cînd încă te mai puteai rătăci prin acea junglă imprevizibilă
numită dragoste
vremurile acelea cînd mîine
mai însemna ceva
iar ieri nu mușca din tine
pînă la capăt
și mai ales vremurile cînd încă mai visai
cînd încă nu cucerisei lumea
iar lumea nu te cucerise încă
pe tine
cînd zilele nu se topeau în rutină
crăciunul
un fel de traistă cu fructe stafidite dulci amărui
în vitrina unui magazin
care și-a închis în noaptea asta obloanele
pentru tine
tu
privind printre crăpăturile lor
un carusel obosit
un trenuleț cu lumini colorate
învîrtindu-se la nesfîrșit
în jurul unui brad
la fel de verde și la fel de uscat
precum o viață de om
doar undeva
într-un colț prost luminat
și rece
o iesle în care un dumnezeu neprevăzut
și simplu
așteaptă să mai poată
să te surprindă
cu ceva