ce puțină iubire iarna asta 
și atât de mulți oameni de zăpadă imitând fericirea 
de a fi alb, de a fi rotund, de trei ori rotund 
ritualic, vrăjesc, vrăjeala care ține doar o vreme 
dacă mi-aș desface pieptul un munte ar acoperi tot sistemul
și s-ar duce naibii fițele și trendurile și prețurile
și tranzacțiile și politica si nivelul 
din munte aș naște copiii mei și iubirile mele 
ca pe niște animale sălbatice, zburătoare, neînfricate 
așa cum te-am visat de câteva ori de atunci 
tocmai pe tine pe care doar o dată te-am iubit 
și nici acum nu înțelegi că o femeie 
se iubește pe sine mai mult decât orice 
și de aceea poate să-și bată cuie în tâmple fără să îi pese decât 
de mugurii care țâșnesc de acolo, de primăvara care o va 
împânzi 
și de veșmântul fără cusături ce i-l vor țese-n piele 
după ce și-a risipit tot parfumul la sorți