imaginea utilizatorului elena katamira

non selfie

e posibil să locuim într-un creier
e posibil să nu fim doar obosiţi
e posibil să iasă ceva din reţetele acelea pădureţe
după o tăcere îndelungată un cuvânt poate însemna orice
nu ştim nimic despre eternitate dar
e atât de frumoasă această murire în care am intrat
iubirea trece dincolo de oameni şi urcă
pe firul de iarbă ca un melc fără grabă şi fără încetinire
mă tot caut, selfez chipul meu ca pe un obiect de artă
îmi sincronizez pulsul cu marile victorii
sunt războinică şi răzbunătoare şi evlavioasă în acelaşi timp
dar asta se sumează într-o singură geometrie pitică
camera mea, întunericul şi eu neaşteptând nimic
decât o seară şi apoi o altă dimineaţă, din doar două vorbe repetate minuţios se termină zilele noastre
cum ţi-am dat drumul, mortul meu tânăr, ca de pe un titanic
în plină scufundare
mi-au rămas aceste sinapse care se numesc amintiri
cine a zis că e joi, e doar un alt cadru din acelaşi scenariu,
e posibil să locuim într-un creier
căruia îi este tare somn


Comentarii

  • hialin

    La modul că mi se pare că „frâiele textului” nu sunt ținute suficient de bine în mâini. 
    Îmi place analogia cu melcul, mi se pare fain verbul „selfez”. În general partea de mijloc e destul de sus, are forță și profunzime. 
    Ce nu-mi place, partea cu „rețetele pădurețe” care mi se pare banală și versurile de început și de final care cred eu, au nevoie de o reformulare sau o mică „pilire” (și nu mă refer la a fi „pilit” după câteva pahare de vin). Cu alte cuvinte aș schimba:
    „e posibil să locuim într-un creier
    e posibil să nu fim doar obosiţi
    e posibil să iasă ceva din reţetele acelea pădureţe
    (...)
    e posibil să locuim într-un creier
    căruia îi este tare somn”

    Acuma na... e o chestiune de gust. Poate altcineva de pe-aici (deși în mod ciudat pare că bate vântul de mai bine de-o lună) are altă părere.

  • imaginea utilizatorului elena katamira
    elena katamira

    multumesc mult de trecere! si ai sesizat ceea ce si eu confirm acum, incep aiurea un text ca nu stiu incotro ma duc apoi fac ce fac ca incep sa stiu ce vreau sa spun, dupa care, daca ma mai tin bateriile pana la final, incropesc ceva sau o dau in bara:)
    dar e un text dragut, chiar si asa!

Numărul de afișări

921

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com