nu înţeleg, domnule T., de ce mai rămâi aici lângă mine
unde este atât de frig încât pereţii prind să înflorească subit
unde bunica şi mai ales copilul pe care abia l-am născut
nu mai învaţă decât cei mai mici paşi 
unii înfloriţi ca pereţii care ne plâng
aşa înflorţi după cum sunt ei
care ne plâng pe noi, domnule T., pe noi şi gerul din jur
departe
dumnezeu se salvează trecând uşor ca păpădia către stelele lui
pe cer este atâta linişte şi îngerii sunt cu adevărat fericiţi 
şi mai ales foarte albi şi liniştiţi culegând papucei pentru picioruşele fragile ale 
delicatelor zâne ale copacilor/poate şi pentru nişte fluturi
da
în cer e totul foarte bine, domnule T.
acolo nu va fi frig niciodată
pereţii cerului nu vor arde nicicând ci doar vor străluci preafrumoşi 
ca nişte lumânări cu ceară portocalie

Iisus îmi zâmbeşte de acolo din cer, domnule T.
nu înţeleg, domnule T., de ce mai rămâi aici lângă mine
aici, sub cer, e atât de frig
încât culeg flori de câmp de pe pereţi

aici oamenii seamănă cu nişte litere T., domnule T.
iar nişte câini foarte reci 
alunecă pe gheaţă chiar în iarna aceasta care a început să se-aştearnă
domnule T.

să nu uiţi domnule T. că ţie îţi place mai ales primăvara
iar la mine, aici, este foarte frig
sufletul meu mestecă pâine uscată şi nuci.