vremea-i spre ploaie
 
 urmărind norocul
 povestea
 se termină
 în coadă de pește
 
 pentru a nu mai pierde încă o zi
 povestitorul
 din înălțimea marilor piramide
 pândește
 coborârea zeului
 
priveşte cum
drumul spre damasc
 e luminat
 de beculețe multicolore
 tineri și tinere
 îngroapă
 revelația
 în cimitirul epavelor
  cum
 pygmalion
 aruncă nervos dalta
şi
  se întinde lângă endimion
 umbrele lor în bătaia lunii
 descojesc
 de căldură și strălucire frazele
 sleiesc de puteri
 propozițiile
 transformă cuvintele
 în rumeguș
 
pentru a-i pune răbdarea
 la încercare
 xantipa
 mărunțește pe tocător
 strigătele refugiaților
*
a început  să plouă
 plouă cu găleata
 plouă cu văitături
 plouă cu lacrimi
 prin ghetouri
 îmbrăcat în costum de vânătoare
naratorul
 țipă la megafon:
"l’état c’est moi"