Noaptea de sânziene

fuioare de fum
a înnebunit iarba de soare
vântul bate cîmpii
 
deschidem uşa încet
în odaia caldă se aprinde lumina
paginile unei cărţi cu foi netăiate
caravane gârbovite de timp
mirosul de praf şi vuietul mării
în osteneala dulce a zilei care moare…
 
e iarăși lună plină, iubitul meu din vis
şi poarta către stele de-o clipă s-a deschis
sub ploaia de lumină flori galbene de câmp
parfumul lor sălbatic pe-ntinsuri îl răsfrâng
 
din pulbere de aur și neguri de argint
în liniște deplină în cercuri se cuprind
făpturi cu trup de umbră
 
vuiet, urletul unui lup singuratic,
vântul dezvăluie printre valuri un pasaj lăturalnic
la  capătul culoarului săpat de secole în stîncă
în braţele mării unde bătrânul fluviu drumul îşi curmă
ca o rană damnată în pântecul vremii
dansul sălbatic, această nebunie
se redeschide între ape şi ceruri
mai dureroasă mereu
mai adâncă

... e multă vreme de când
pe drumul mătăsii caravane
vând - cumpără iască, timpul o-nchide-n borcane
ca doi fluturi prinşi în jocul luminii ne rotim
îmi repet e un joc, doar un joc,
dar nu pot să-l opresc
să-l oprim

 
 
 


Numărul de afișări

861

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com