am promis tuturor
în ziua cînd la graniță îmi vor tăia limba
ca gest politic al trecerii timpului
am să o pun în plic și am să o trimit
acasă
să o îngroape în maidanul din fața blocului
sub o dacie parcată acolo
uitată de vreo douăzeci de ani
de pe vremea lui văcăroiu
am promis dar de fiecare dată la graniță
apare cîte o duduiță tînără
cu șapcă elegantă și păr scurt
îmi zîmbește de parcă ne-am cunoaște
de undeva
mă întreabă domnul mai știe românește
eu cedez în fața iluziei mioritice
răspund dînd din cap
my body language o convinge de autenticitatea limbii mele
materne
se gudură ca iliescu
îmi spune vă doresc drum bun
iar eu rămîn
cu limba întreagă