peste pământ se lasă un timp cenușiu
despre care aveam premoniții
tristeți anxietăți risipite de vânt înfloresc și dau rod
le culege un fluture
pentru nu știu ce fel de amestec
amputată de amândouă picioarele
lumina nu mai are putere să împingă ziua spre noi și
fără murmur se încuie în sfeșnic
în mintea unei cărămizi ard amintiri de război
deseori sare din somn chinuită
ar vrea să nu fi fost zidită în niciun arc de triumf
cineva deschide ochii stră-străbunicului și toarnă
în ei o găleată cu lacrimi

noi
moabito
am hotărât să nu ne mai naștem
lăsăm altora dreptul la toate
viață fericire libertate noroc moștenire miere și lapte
dreptul la plâns la examen
la optimism orgoliu opinie
peste noi au trecut stoluri de nopți cu sulițe-n
gheare că am zis ajunge
pledăm vinovați prima facie
(sau nolo contendere după caz)
acceptăm să fim exilați pe o insulă stearpă
unde ziua să sug infinitul de la sânul stelei polare
iar noaptea

noaptea sultano
să culeg mătasea buzelor tale
cu gust de shiraz