cum doare îmblânzirea pe îmblânzitor
la început el şi fiara se privesc lung
își măsoară lungimea genelor cu lungimea privirii
lungimea cuvintelor cu întinderea minţii
lungimea pletelor fiarei cu lungimea pletelor îmblânzitorului
ale fiarei se continuă cu gâtul nemilos de alb şi cu atitudinea neîmblânzită
ale îmblânzitorului nu mai au importanţă dacă nu capătă virtuţi de walkirie
apoi animalul se apropie maiestuos cu un apetit ancestral de carnivor feroce
în spatele imaginii de mâţă blândă
cu rânjetul deghizat în tors
se alintă
se lasă să cadă pe o parte cu ochii pe jumătate închişi
suflă aburi gri vălurește cerul dimineţii îmblânzitorului
până când acesta uită cine este Adam şi cine este Eva
se-ndoaie spre coasta străpunsă de suliţa acelor priviri
cade cu respirația ghemuită în inimă
ca o pradă ca un vânat
fiara îl adulmecă tandru îi linge sângele și toarce
Comentarii
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
Textul nu e slab dar repetiția asta a derivatelor cuvîntului „îmblînzire” mi se pare neinspirată. Mai ales la sfîrșitul versului 5 unde probabil este destul de evident că avem de a face cu o fiară neîmblînzită. Sună redundant. De asemenea, versurile 5 și 6 sună nițeluș ludice, ironice dar la modul neplăcut, cel puțin pentru mine. Au iz de banc.
Apoi, „carnivor feroce” sună extrem de uzitat. La fel și „mîță blîndă”. Probabil ce s-a vrut spune acolo se putea face altfel.
Ideea, evident nu e nouă. Dar pare interesantă ori de cîte ori o auzi. M-aș fi așteptat poate la o construcție mai mare, mai complexă. Pare totuși un text scris în grabă.