mi-e dor la fel de tare ca atunci
zilele erau subțiri cât degetul inelar 
nopțile adânci ca distanțele dintre lumile noastre 
acum în praf mi-a lăsat rugămințile 
topită speranța înăbușite gândurile 
de ea mi-e dor cum mi-e dor de mine 
strivind în brațe nucul din curtea bunicilor 
rupeam hămesit din răcoarea vrăjită 
îmi era dimineață și seară și 
noaptea curgea împreună cu ea peste mine 
treceau furnici grăbite să ajungă în țărână 
înverzeau visele mele dospind în cuptoare de iarbă 
demult îmi iubea dragostea dar astăzi 
ploaia nu mai vine