suntem o omenire crescută
cu spatele la zid
carnea crește pe noi ca într-un congelator
unde speranța se dezgheață
să zicem din
zece-n zece ani

morfina ne face mai curajoși
nu se poate, nu-i așa?
să murim toți chiar mâine!
noi și toți plozii ăștia
care răsar parcă din pământ
traversând bisericile lor de lapte
ca niște amenințări fără obiect
pe când simțurile le sunt extrase din creier
cu penseta și apoi folosite
la transplantul de identitate
dintre tine și gura ta

atunci când trebuie
absolut
să taci